Ce avem?

Averi... dragoste... prieteni... energie.

Ce avem de fapt?

Am inteles ca nu avem nici trecut, nici viitor. Doar prezent. De fapt, doar clipa de fata. Momentul trait ACUM.

Am face bine sa traim frumos si curat. Viata noastra se poate opri cand nu ne asteptam. Moartea nu are varsta. Sa facem lucruri memorabile. Sa lasam amintiri placute celor din jurul nostru. Sa fim modesti. Bravo noua ca am fost mai norocosi decat altii si am primit mai multa frumusete, mai mult noroc, mai multi bani. Acestea se pot duce ca un fum.

Haideti sa fim oameni. Sa daruim din multul sau putinul nostru!

Haideti sa facem o lume mai buna si mai zambitoare!

Sa salvam oamenii care s-au afundat prea mult si cer ajutor!

Monologul Lui Dumnezeu

M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la seviciu... Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, Am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la munca, ti-Am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat , M-ai injurat. Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga! Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat... Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.

Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin timp din timpul tau. Iti urez o zi buna!

Al tau Tata, Dumnezeu.

Sunt romanca

Dupa ce am vizionat doua interviuri cu oameni ai culturii romanesti, pot spune, cu mandrie, ca sunt fericita sa fiu romanca.

De multe ori, am fost intrebata de ce nu plec in strainatate sa lucrez. Mi s-au tot descris laboratoarele din afara - am imaginatie destul de bogata pentru a le vizualiza - dar, n-am fost tentata. In primul rand iubesc familia, prietenii. Sunt o fire sociabila (am fost plecata la conferinta in strainatate si mi-am facut prieteni) dar, imi plac oamenii de aici, care ma cunosc cu bune si cu rele, prieteni care imi ofera umarul sa plang sau imi cer sa le povestesc ceva, in stilul meu haios. Zambesc, si-mi amintesc ca era o vorba: "Mai bine in satul meu fruntas, decat la oras, codas". Asa si eu. Mai bine spal vase aici, daca e nevoie. De ce sa bat atata drum?

De la ce am pornit de fapt... ma gandeam ca avem atatia oameni capabili, genialitati in tara asta, care au indurat viata aici, in Romania, desi puteau castiga foarte bine in alta tara.

Am urmarit un interviu cu Lamia Beligan, fiica actorului Radu Beligan ( o somitate a teatrului). Facea reclama la piesa de teatru de la Teatrul National Bucuresti - "Sinucigasul" cu Dan Puric, Lamia Beligan (o distributie numeroasa). [Sper sa ajung sa o vad pana la sfarsitul stagiunii]. Apoi, discuta foarte frumos, despre tatal sau, care sustine conferinte despre viata si arta teatrului. Spunea ca, a fost uimita sa vada atatia tineri prezenti, care au plecat cu lacrimi in ochi. [Am primit newsletter de la TNB si am pregetat sa imi rezerv bilet]. Sper sa gasesc cartea "Notele unui insomniac" a lui Radu Beligan, de fapt jurnalul sau, scris de mana, reeditat. Lamia povestea cu efervescenta despre atractia oamenilor catre lumea teatrului. Sunt spectacole care se joaca cu casa inchisa (confirm asta; de exemplu piesa teatrala "Egoistul" se joaca demult cu casa inchisa).

Un al doilea interviu, a fost cel realizat de Emil Hurezeanu cu dnul Ioan Holender (roman din Timisoara, plecat de 50 de ani din Romania), directorul Festivalului George Enescu si conducatorul Operei din Viena. Nu ii e rusine cu faptul ca e roman. Din contra, povestea cu atata patos despre educatia primita aici, in acel colt intercultural al tarii noastre, orasul Timisoara, care, pentru el, reprezinta de fapt o "TARA". Spunea ca ar trebui sa fim mandri, ca suntem una dintre putinele tari din Europa care organizeaza un astfel de festival de muzica clasica.

Avem o tara frumoasa! Cu istorie, geografie, traditie, patrimoniu cultural bine definit.

Haideti sa o punem in valoare. Sa facem tot ce putem -noi, astia mici- pentru a o pastra frumoasa sau chiar sa prospere!

"Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creste!"

Diamant

Putere, frumos, stralucire, eleganta.
Cand mi s-a spus ca e al meu, ca-l pot pastra, imi venea sa topai de bucurie, sa strig cat ma tineau rarunchii ca sunt bogata. Da, da... cel putin moral si sufleteste.
L-am pus intr-o cutie si-l pastrez la loc de cinste. Il asociez cu talentul, cu verbul "a putea", cu adjectivul "fezabil".
Diamantul straluceste atat de puternic atunci cand trebuie sa scriu ceva pentru a ajuta - chiar si pentru aducerea unui zambet pe chip - oamenii din jur. Uitandu-ma la el, primesc inspiratie. Datorita lui, am sa devin o scriitoare celebra si am sa-l las talisman copiilor mei. Va avea o incarcatura emotionala. Va cunoaste vise, amintiri, retete de succes si vindecare sufleteasca, zambete si bucurii, emotii si suspine. Am sa creez o lume mai zambitoare, mai buna, mai senina. O lume de basm!
Diamantul inmagazineaza energia pozitiva a rugaciunilor, iubire si alint, care sunt emanate catre fiecare om ce-l priveste.
Diamantul dozeaza magie. Este un sesam deschide-te, un hocus pocus, un abracadabra. Orice dorinta, care este dorita cu ardoare, va fi indeplinita!

Ma amuza

Nu aveam somn si ma gandeam sa scriu despre lucrurile ce ma amuza:
... o gargarita careia ii cant: "Gargarita rita, acolo unde-oi zbura acolo ma voi marita."
... privind spre cer, sa strig in gura mare: "Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor sa ma fac aviator."
... sa observ soarele si sa-i asez ochelarii de protectie si sa-i conturez un zambet larg.
... sa desenez case - ca la orele de desen - cu ferestre ce au perdele viu colorate, date in laturi, sa patrunda lumina soarelui.
... sa vad femei jurandu-si ca nu se vor mai indragosti niciodata, apoi cad ca mustele in plasa paianjenului.
... copiii care-mi zambesc strengareste.
... sa observ ca am un suflet de copil, minte asisderea.
... sa fac zmeie din foile de caiet dictando, pe care mi-am scris dorintele si sa alerg cu ele pana se inalta.
... sa citesc povesti si sa ma identific cu personajele, de exemplu cu Cenusareasa sau cu Fata Mosului.
... sa cer unui pestisor auriu sa-mi indeplineasca trei dorinte.
... sa privesc curcubeul dupa ploaie, crezand ca il pot traversa ca pe un pod, avand mai multe benzi de circulatie, de data aceasta multicolore.

... vantul cald ce-mi gadila urechile.

... sa "imi scriu" biletelele haioase, scrise de un el, pe care as dori sa le gasesc in diverse locuri prin casa.

... sa suflu in papadie.

... sa adun puf zburator, sa-mi exprim dorinte, sa-l bag in san, sperand ca ele se vor indeplini.
Sa aveti parte de lucruri amuzante, care sa va mentina zambetul pe chip.

Am aflat...

Citind pe ici pe colo, am aflat ca azi e conferinta de presa a lansarii "Jurnalului" Oanei Pellea. Se desfasoara la orele 18, la Libraria Carturesti Verona. De abia astept sa o cumpar si sa o lecturez. Imi plac jurnalele. Oare de ce? De obicei nu-mi place sa ma bag in viata oamenilor. Eu povestesc destul de mult despre mine, dar am si secretele mele, intimitatea mea, bine ascunsa. Uneori imi vine sa o strig in gura mare, poate -asa cum eu invat din ceea ce citesc, in special lectiile de viata din jurnale - asa invata si altii de la mine. Dar, nu, inca nu am atins acel nivel de a fi exemplu. Desi, cat timp am stat la catedra, am fost model pentru cativa elevi.

Ca un biolog ce se "respecta", am aflat ca anul 2009 -deja suntem aproape in iunie - este anul Charles Darwin, autorul cartii "Despre originea speciilor"... aia cu lupta pentru supravietuire. Sa stiti ca nu rezista cel mai bun, ci cel care e mai rezistent, mai rau, mai dur. Asa ca... nu stiu ce sa mai inteleg din viata asta. Dar, ca o concluzie personala, cred ca, daca mancam sanatos, bine proportionat, avem sufletul curat si suntem impacati cu noi si cu ceilalti, avem toate sansele sa fim SUPRAVIETUITORI.

Voi ce ati mai aflat ca se intampla pe plan cultural anul acesta?

Creioane colorate

Am luat creioane colorate si desenez. Ce? O intersectie. Cu zebra, semafoare, nenea politistul in centru -centrul imaginar al intersectiei, ca sa vorbesc in termeni adecvati.

De cand tot citesc legislatie au inceput sa-mi placa intersectiile. Intr-o zi, zarisem un politist care dirija circulatia. M-am oprit "fascinata" sa ii observ gratia din miscari. Am constientizat ca s-a facut verde pentru pietoni, iar daca ma vede asa "pasionata" de domnia sa, dau de banuit si nu-i bine. Am traversat zambind. Nu puteam rade de nebuna, singura pe drum. I-am mai aruncat o ocheada de pe partea cealalta a drumului.

Cata armonie in miscare. Bratul ridicat vertical... oprire. Bratul stang orizontal, oprire pentru masinile care vin din fata. Eii... hai ca nu va plictisesc. Este, cel putin pentru mine, o adevarata "arta a miscarii". Stiu ca, atunci cand voi deveni soferita, am sa dardai de fiecare data cand voi vedea un domn care dirijeaza circulatia.

Am asezat la semafor o tanara senzuala, cu parul fluturand in vant, de culoarea ciocolatei. Daca stai destul de aproape de ea, se simte aroma ciocolatei calde. Adaug cateva suvite aurii, care sa magnetizeze privirile celor din jur. Buze senzuale, lucind in razele soarelui stralucitor. Talie de viespe, picioare lungi. Nimic? Niciun claxon? Cata civilizatie! Nu pot sa cred!

Masini multe la semafor, colorate si vesele. Altele sunt triste. Chiar imbufnate si nemultumite pot spune. Cred ca sunt stresate.

"Domnule politist sunt turmentat... "

Aspiratii

Am imprumutat aceasta fotografie de pe un blog. Imi place si ma inspira.

Vreau sa urc. Cat mai sus posibil. Dar nu asa, dintr-o data, heirupist. Nu. Incet si sigur. Treapta cu treapta. Sa simt bucuria fiecarui nivel parcurs. Sa o simt intens, sa-mi patrunda in toti porii, sa ajunga la suflet, sa ma simt multumita si utila, apoi sa-mi continuu drumul.

Se poate urca pan' la cer? Nu stiu. Ma intreb adesea. Daca fac ceea ce trebuie, daca cer ajutor divin si multumesc de fiecare data cand il primesc, poate am sanse se ajung acolo. Macar sa vad cum este si sa ma intorc sa indrept lucrurile aici, printre semeni.

Cand ajung departe, am sa ma uit de unde am plecat. Am sa fiu mandra de evolutia mea, dar am sa intind o mana si celor de jos, care doresc sa urce si intampina piedici sau le este teama de inaltime.

Nu putem sa fim toti la acelasi nivel ierarhic. Piramida s-ar dezechilibra si cred ca, cu ea, intreg Universul.

Fiecare treapta isi are oamenii sai. E bine sa stim cat putem, unde trebuie sa ne oprim. sa nu-i invidiem pe cei care pot mai mult, au o alta constitutie, poate si un alt destin. E bine sa ne dam la o parte si sa-i lasam sa treaca. Chiar sa le oferim un umar de sprijin.

Aspir la o viata mai buna. Aspir la stabilitate si siguranta. Aspir la statutul de mama. Aspir la iubire neconditionata.

Fie ca aspiratiile fiecaruia sa se indeplineasca!

Nebunie...

Sa urasti toti trandafirii, doar pentru ca te-ai intepat intr-un spin...

Sa renunti la visele tale, doar pentru ca unul nu ti s-a implinit...

Sa renunti la eforturile tale, doar pentru ca nu ai reusit sa rezolvi ceva...

Sa-ti condamni toti prietenii, doar pentru ca unul te-a tradat...

Sa nu crezi in dragoste, doar pentru ca cineva te-a tradat sau nu te-a iubit...

Sa renunti la toate sansele tale de a fi fericiti, doar pentru ca nu ai reusit din prima incercare...

Sper ca, inaintand in viata sa nu cedezi nebuniei!

Reaminteste-ti intotdeauna...

Ca o alta sansa poate sa apara.

Un alt prieten.

O noua iubire.

O forta reinnoita.

Fii perseverent,

Cauta fericirea in fiecare zi.

Calea sigura a esecului este sa renunti.

De multe ori, in urma unui esec apare succesul.

Un suras

Restaurant. Elegant. Bun gust. Felinare. Oglinzi. Lux. O nota de plata adusa unui client. Acesta... privind pe fereastra dinspre LUME, mimeaza atingerea clapelor maiestre ale pianului... si, uitandu-se atent la oamenii pe care-i vede, scrie o piesa... original, pe nota de plata.

Ea, il asteapta pe el. Se uita speriata si dezarmata la ceas, crezand ca nu mai vine. El apare, ii daruieste ceva. Funda cadoului zboara purtata de vant, atingand intr-un final, caldaramul. Omul responsabil cu ordinea strazilor, o ridica, privindu-i cu drag. O doamna ce-si plimba cainele ii zambeste. O bunica ii cumpara nepoatei un balon, galben, rotund, asemanator astrului solar, ce poarta un zambet larg si doi ochi veseli, care binedispun. Fetita, priveste atent o femeie frumoasa, eleganta, care, constienta de impactul avut asupra oamenilo, merge sigura si apasat. Trei baieti veseli, stand pe marginea drumului, prvesc atent picioarele femeii. Pianistul zambeste. Vanzatorul de baloane priveste admirativ femeia.

Femeia priveste un barbat, care se dovedeste a fi hot - la o intersectie fura diplomatul unui domn preocupat de o convorbire telefonica.

O tanara suparata este inveselita de o trupa de mimi.

O fetita, purtand in mana o floare portocalie, zambeste privind spectacolul mimilor. Unul dintre acestia o remarca... uitandu-se atent spre ea.

Ce este viata? Un suras...

Pian si trompeta pe fundal...

Vizita la Cotroceni

N-am scris despre aceasta vizita, deoarece nu intrasem in posesia fotografiilor(neprofesioniste, realizate cu telefonul; nu ma impuscati... sau da, impuscati-ma cu zambete).
17 mai
Ziua Portilor Deschise la Palatul Cotroceni.
Nu m-am gandit ce si cum va fi, am acceptat invitatia unei prietene si m-am "teleportat" acolo.
Coada la intrare, verificarea si fotografierea buletinului. Am patruns inr-un final in incinta Palatului. Nu mergem mult si vedem o coada de sute, poate chiar mii de persoane, care asteptau sa viziteze interiorul Palatului, locul unde lucreaza dnul presedinte.
Am ocolit si ne-am plimbat prin gradina, pe alei. Soc, corcodusi, artari, lacuri artificiale, flori.
Romanul ca romanul... chistoace de tigari aruncate pe alei, iarba calcata in picioare, unii incercau sa prinda un peste care inota linistit in ecosistemul lui. Probabil voia sa-i ceara a-i indeplini trei dorinte.
Am vazut garda palatului. Parca inainte barbatii din armata erau alesi "pe spranceana", erau inalti si foarte bine facuti (ca sa nu spun chipesi).
Am ascultat fanfara militara.
L-am vazut pe domnul presedinte, care de-abia a patruns spre palat de oamenii curiosi care voiau sa-l vada. Presa, SPP-isti, imbulzeala. E un om de treaba. Omenos. Asa din popor as zice. Ha ha ha.
Palatul Cotroceni, un loc unde oricui i-ar face placere sa munceasca. Chiar si la maturat aleile.

Oul si omleta

Oul are o valoare deosebita in alimentatia noastra. Intr-o zi, auzind expresiile - proverbe- "Invata oul pe gaina" si "Cine fura azi un ou, maine va fura un bou", mi-am dat seama ce rol important joaca oul in viata noastra. Este un model.
De Pasti n-am mancat niciun ou. Ouale inrosite din cos s-au suparat si s-au simtit nedreptatite, deoarece le-am acordat mai multa atentie celor incondeiate, puse intr-un cos separat, pentru decor.
Merg la bucatarie sa-mi fac o omleta. Azi ma ocup de proteinele necesare organismului. Deschid usa frigiderului. Intind mana spre raftul unde sunt asezate ouale. Pe categorii: de rata si de gaina. Le vad cum se retrag speriate.
- Hei, sunt stapana casei, deci si a frigiderului. Eu v-am cumparat, eu v-am asezat pe raft.
Un ou de rata, mai mare si mai tupeist iese din rand:
- Suntem suparate pe tine.
- De ce? Cum adica?
- Trebuia sa ne lasi la piata, sa fim puse la clocitoare, sa facem pui. Tu nu iti doresti sa devii mama, sa fii mandra de copiii tai?
- Off... ba da. Dar, voi aveti mai multe roluri. Unul dintre ele, sa ne hraniti pe noi. Daca va lasam acolo, oricum va cumpara altcineva. Sunteti vedete. Aveti loc special amenajat in frigidere. V-am oferit confort. V-am spalat, v-am rasfatat mangaindu-va... dar, acum mi-e foame. Nu am mai mancat demult un ou. Stiti ca imi place doar albusul si nu am vrut ca galbenusul sa se simta jignit. Chiar vreau sa mananc azi omleta. Va rog frumos. Cine se ofera?
Un ou, mic si pricajit, tremurand, se ofera voluntar, zicandu-mi:
- Eu vreau sa te hranesc. Te-am placut de la inceput. De fiecare data cand deschizi frigiderul, te privesc cu nesat. Esti tare draguta. Imi place zambetul tau. Cred ca m-am indragostit de tine. Stiu ca dragostea inseamna sacrificiu si vreau sa iti demonstrez iubirea ce ti-o port.
Il iau, ii sarut coaja... si renunt la omleta.

Reintalnire si... amintiri

Mi se cere sa povestesc cum a fost reintalnirea cu profesoara mea de metodica din facultate. Emotionanta si frumoasa! Memorabila cu siguranta. O reintalnire dupa 10 ani.
Este atat de tanara, de increzatoare. E neschimbata - pentru cateva clipe m-am teleportat in amfiteatru, la seminariile de metodica. Este acelasi om pozitiv, vesel, optimist, care iti da curaj - chiar daca esti pe langa drum - te tine de mana si te aduce pe autostrada "POTI".
Mergand spre locatia unde se tinea cursul, imi aminteam perioada de practica pedagogica. La prima ora, am mers cu dansa, aveam catalogul la subrat si-i spun: "Nu mai stiu cum ma cheama". Raspunsul a fost, scurt si clar: "Tu fa-ti lectia. Iti spun eu cum te numesti." Si a fost bine. Elevii m-au placut, m-am descurcat, apoi au urmat cei mai frumosi cinci ani din viata mea: 5 ani la catedra.
Am legat prietenii solide. Am intalnit oameni care au vazut ceva bun in mine, o urma de potential, care m-au incurajat si mi-au spus ce trebuie sa fac, m-au determinat sa nu renunt cand mi-a fost greu, zicandu-mi: "Ai intrat in hora, trebuie sa joci." Si am iesit la liman de fiecare data.
Totul e sa vrei si sa misti macar un deget. Dumnezeu iti da puterea si ajutorul de care ai nevoie pentru a finaliza.

Cumparati dinozauri

CORA... supermarket... cumparaturi.

Vad un stand mobil cu inscriptia "Lumea dinozaurilor numai la Cora". Ma apropii. Dinozauri draguti, din plus, diferite "specii", unii haiosi foc, cu mot ciufulit -nu ma poti abtine sa nu zambesc(daca ai suflet de copil sigur o vei face). Acolo, doua fetite la 13-14 ani, extrem de dragute si zambarete, imi spun ca reprezinta Fundatia Salvati Copiii si, in prezent, se desfasoara o campanie pentru ajutorarea copiilor care nu au posibilitatea de a merge la scoala. Imi spun ca, prin banii colectati din vanzarea dinozaurilor, pot ajuta un copil sa invete, sa se bucure.

Am vazut un pliant care m-a impresionat. O fetita de 9 ani, cu chip angelic, blonda, cu ochi albastri -un albastru senin- atat de tristi si plansi. [Ma intreb, de ce oamenii fac copii ca sa-i chinuie? De ce Dumnezeu nu da copiii -care sunt niste ingeri- celor care au posibilitati de a-i creste? Nu inteleg cum suflete asa pure, indura raul din lumea asta, foarte rar ramanand buni si senini. Imi amintesc de colegii mei din scoala generala -pe rand, baieti si fete- crescuti la camin. Capatasera o duritate in comportament, in voce... desi, daca stiai sa te apropii de ei, aveau suflete minunate.]

Fac apel la bunatatea voastra, si va IMPLOR, cumparati dinozauri de la casele de marcat CORA.

Va multumesc din suflet. Nu veti regreta. De fiecare data cand veti folosi cheile avand breloc unul din dinozaurii haiosi si viu colorati, veti zambi si va veti simti impacati. Ati dat sansa unui copil de a ajunge OM. Asa se nasc marii oameni, cei care stiu ce inseamna greul, ce inseamna sa nu ai. Tot ei ne vor invata sa daruim. Din putin se face mult.

O zi senina si cu multi dinozauri!

Lebede albe, lebede negre

Lebede albe, lebede negre... pe un lac al lor -pe care il impart cu bunavointa cu un pui de rata (tare mandru de compania sa).
Primesc o piesa muzicala in dar. Dar din dar... sensibil pentru extrem de sensibil (http://www.youtube.com/watch?v=Sz1idnMQFOA). Ascult si incep sa visez cu ochii deschisi... liniste... frumos... cald... Cismigiu... viata... lebede. Albe si negre.

Alb si Negru... firma de costume pentru mirese si miri. Alb si Negru inseamna fericire? Posibil. Alb si negru inseamna fiecare din noi. Bun si rau. Frumos si urat. Cald si rece. Trist si vesel. Zambet trist, zambet bucuros. Inger si demon. Rasa alba, rasa alba. Egoism, altruism. Energie pozitiva, energie negativa. Credinta, ateism. Dulce, amar. Pur si impur. Vis si cosmar, ras si plans, viata si moarte... Nimeni nu e perfect, nimeni nu are totul. Trebuie sa ne acceptam si sa-i acceptam pe cei din jur, asa cum sunt.

Lebede... pe lac... gratie... eleganta... model de liniste si pace, metoda de relaxare, exemplu de socializare.

Priviti-le!

Scriere creativa

Inceput de poveste... eu, doareu sunt un viitor povestitor.

De azi, voi invata sa scriu povesti. Sa-mi descriu viata ca o poveste, sa vad doar lucrurile frumoase din jurul meu, sa imi pun in valoare calitatile, sa diminuez defectele.

Am descoperit acum, cautand adresa unde e cursul, ca, coordonatoarea cursului de scriere creativa e profesoara mea de metodologie din facultate. Ce mica e lumea! Nu-mi vine a crede! De abia astept sa o revad. Nu stiu daca isi va aminti de mine. Dar, nimic nu e intamplator. Chiar ma bate gandul sa ma intorc in invatamant -dupa o pauza de trei ani- asa ca voi avea nevoie de sprijinul si sfaturile dansei.

Sper sa-mi pastrez doza de realism.

Lacrimile le voi transforma in fluturi.

Vantul va mangaia sufletul trist, inveselindu-l.

Zambetul va fi prietenul meu in fiecare clipa, la orice pas.

Bucuria va sti toate secretele mele.

http://www.damaideparte.ro/index.php/cum-sa-scrii-o-poveste-si-ce-sa-faci-cu-ea-miniworkshp-uri-de-scriere-creativa/710/

Micuta Napoleon(a)

Incerc sa fac multe lucruri. Unele pentru sufletul meu, altele pentru cei din jur. Am ajuns sa fiu un mic Napoleon. Vorbesc la telefon, scriu si un e-mail, ascult in surdina si ceva muzica. Vreau sa fac cat mai mult si divers.

Acum am luat o pauza de la legislatie si imi incarc bateriile scriind putin aici.

Pe seara, particip la un curs de scriere creativa. De abia astept. Asta e pentu sufletul meu. Mereu mi-a placut sa scriu...

Maine imi exercit functia de cercetator... ma ocup de stiinta. Vineri particip la sustinerea unei teze de doctorat. Sambata prezint o lucrare stiintifica.

Ma intreb adesea, cum am reusit sa studiez stiinte exacte (bine ca am urmat o facultate despre viata -Biologia) si, cu toate astea, sa fiu asa visatoare si sensibila.

Sunt intr-o perioada in care imi doresc altceva. Poate un "nou" inceput? Daca mi se ofera sansa, n-am sa spun nu.

Dilema pleonasmului

Am o mare dilema si am nevoie de ajutor. Sper sa ma citeasca si sa ma ajute cineva.

De mica am fost invatata sa evit pleonasmele. Am luat si cateva ghionturi seriose din cauza lor. Cateva exemple:

Avanseaza inainte.

Intoarce-te inapoi.

Dilema mea se refera la "un nou inceput". Inceputul e unul si bun. Intotdeauna nou. Nu s-ar potrivi mai bine "un alt inceput" sau doar "un inceput"?

Fir-ar sa fie! Inceputurile sunt oricum infricosatoare, imi creaza emotii, ma trec toate naduselile pana inteleg cum stau, din nou, lucrurile.

Un inceput poate fi mai bun, daca imi schimb dioptriile si privesc viata altfel, dintr-un alt unghi, cu mai multa incredere si speranta, daca inteleg ca trebuie sa fac compromisuri, daca nu cer prea mult.

Lista de lecturi

Am vazut ca se poarta listele de lecturi. Cred ca e bine sa-ti impui sa citesti cat mai mult si mai divers. Am "furat" o astfel de lista de pe un blog. Apartine lui Dragos Bucurenci, un om cu o energie fantastica, care face enorm de multe lucruri. Il am ca model. Promit sa fac cat mai multe lucruri interesante, sa socializez, dar in primul si-n primul rand sa am grija de suflletul meu prin lectura si muzica, si arta... apoi sanatate -miscare in aer liber (el promoveaza mersul pe bicicleta)... apoi, mai vad eu.

[Uite cine citeste:
Dragoş Bucurenci: "Nu cred că avem scriitori [români] care să merite efortul unei pasiuni."

Conduce Asociaţia MaiMultVerde. A publicat o carte (RealK), a scris sau mai scrie în publicaţii generaliste (Tabu, Esquire, Academia Caţavencu, Elle) şi culturale (Dilema, Dilema Veche, Observator Cultural). A fost şi pe sticlă cu emisiuni proprii pe TVR1, TVR Cultural. A câştigat numeroase premii pentru activitatea pro-mediu. A jucat în piese de teatru.
Posibil pentru România: Dragoş Bucurenci, într-un interviu despre "inamicii" pădurilor: cărţile.

Ce cărţi te-au marcat?
Nu-mi plac listele. Şi nici clişeele. Cărţile trebuie să-ţi placă sau să te lumineze, nu să te marcheze.

Primele cărţi care-mi vin în minte într-o ordine afectivă:

Biblia, Patericul,

"1984" de Orwell,

"Noi" de Zamiatin (asta mi-a fost recomandata de cineva priceput si citit)

"O zi din viaţa lui Ivan Denisovici" de Soljeniţîn

"Drumul către servitute" de Hayek

"Această dragoste care ne leagă" de Doina Jela

"Haide, bre!" de Irina Nicolau

"Despre caracterul legilor fizicii" de Richard Feynman

"Ce spui după ce spui bună ziua?" de Eric Berne.

Sunt cărţi care m-au mişcat, asta-i sigur.]

Cosmar

De cateva nopti am cosmaruri.

Cuvinte dure, aspre, nefinisate, spuse cu rautate si bruschete, imi sunt infipte ca un pumnal in inima. Ma trezesc plangand, si oftez. Mi-e greu sa ma linistesc. Nu stiu cum de-am acceptat sa mi se-ntample una ca asta, sa acumulez atata energie negativa.

Cred ca asa trebuie sa-mi platesc pacatele si raul facut de-a lungul vietii. A fost ca un blestem pentru mine aceasta relatie. Tot corpul -de suflet nu mai spun - este afectat.

Ma simt doborata, infranta, dar nu ingenuncheata. Am constiinta curata. Am facut totul ca sa fie bine. Am indurat multa umilinta. Am decazut ca femeie. Acum, e de fapt o lupta cu mine. Ma urasc pentru ce am facut, pentru timpul petrecut, pentru ca am indurat atat.

Daca nu puteti spune lucruri frumoase, taceti. Cuvintele pot rani, mai mult decat va imaginati.

Panza de paianjen - de Cella Serghi

Am finalizat romanul "Panza de paianjen". Este electrizant. Nu-l poti lasa din mana -dar viata aglomerata iti cere asta - te tine cu sufletul la gura, te regasesti in personaje. E o carte trista, dar reprezinta viata. Am inteles ca viata nu-i usoara, dar trebuie sa apreciezi ce ai, sa stii clar ce vrei de la tine. Am inteles ca dragostea, poate sa nu fe impartasita. Am inteles ca, e bine sa iubesti, e minunat sa ajuti, sa faci bine. Faptele iti lumineaza sufletul. E minunat sa iti iubesti parintii, sa ii faci sa fie mandri de tine. Sa ajungi OM si sa le aduci zambetul pe buze. Parintii se bucura pentru fiecare succes al tau. O reusita de-a ta, este o implinire pentru ei.

Ma regasesc in personajul Dianei - care este de fapt autoarea. Am facut o facultate care nu m-a atras, am ratat Literele. Sunt placuta de oameni, mult timp am fost -inca mai sunt, dar la cote reduse - extrem de vesela, asa cum spune Diana "un mascarici" pentru cei din jur.

M-a impresionat lumea in care a trait Cella: Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu (care a lucrat 10 ani la romanul "Ion"), Hortensia Papadat-Bengescu.

Mi-as dori sa reusesc sa scriu o carte, plecand de la "povestile" mele. Ma pot lauda cu ceva experienta de viata. Pacat ca am avut o viata trista.

Dar, sper ca intr-o buna zi, sa apara o raza de soare si-n camera mea... asa cum se termina si cartea: "O raza de soare trece piezis printr-un loc in care cerul de fum opac se deschide. O vad reflectata intr-un ochi de apa care anunta dezghetul. Adulmec primavara." Parca ar fi dezghetul sufletului in fata caldurii, a frumusetii naturii, a bunatatii Divine.

"Este o mare deosebire intre a-ti aminti un fapt oarecare al trecutului pastrat in depozitele memoriei si altceva a simti eruptia in constiinta a trecutului tau pulsand inca de viata de altadata." Tudor Vianu

Barbatii

Intr-un timp, credeam ca mi se intampla doar mie. Discutand cu prietene, colege, citind diferite bloguri, am constatat ca nu sunt o ciudatenie a naturii.

Ma intreb - si astept si raspunsuri de la cei care ma citesc- adesea:

- de ce, atunci cand esti intr-o relatie, alti barbati vor sa iesi cu ei la un suc?

- de ce, atunci cand ai nevoie de o incurajare din partea unui barbat, toti se dau la fund?

- de ce sunt lasi?

- de ce fug (ies) dintr-o relatie fara o explicatie?

- de ce sunt frustrati si razbunatori?

- de ce nu iti poate ura un La multi ani de ziua ta -mai ales ca el te-a parasit, cu lasitate, la telefon, spunandu-ti ca nu vrea sa fuga, dar are nevoie de liniste?

- de ce nu isi asuma responsabilitati, greseli si cuvinte?

- de ce apreciaza femeile vulgare?

- de ce sunt speriati de femeile istete si sensibile?

Raspunsul meu la aceste DE CE-uri este: nu mai exista barbati adevarati.

Socializare de weekend

Nu ratati. E o sansa de a vedea lucrui minunate, gratis. Bucurati-va ochii si sufletul. Daca as avea cu cine sa ajung, m-as duce fara a pregeta. Poate am norocul sa conving pe cineva ca e o seara e merita TRAITA.

Sa va convingeti:

16 Mai - PICTOPOEZIE NOCTURNA LA MUZEUL NATIONAL DE ARTA AL ROMANIEI
Sambata, 16 mai 2009, cu ocazia celei de-a cincea editii a Noptii muzeelor, Muzeul National de Arta al Romaniei continua demersul instituirii unui dialog intre artele plastice si alte domenii artistice.

Anul acesta este randul Pictopoeziei nocturne sa completeze si sa imbogateasca cu noi sensuri lucrarile de arta din galeriile muzeului. Publicul va putea sa viziteze gratuit Galeria Nationala si Galeria de Arta Europeana intre orele 18.00-04.00 si sa ia parte la un program conceput pentru aceasta noapte.Fatada palatului regal va deveni o imensa pagina de carte.

Proiectiile video realizate de VJ Lea Rasovszky vor anima fatada cu cuvinte de lumina, fragmente de poezii din literatura romaneasca si universala. Cateva picturi din Galeria de Arta Romaneasca Moderna si din Galeria de Arta Europeana isi gasesc corespondenta in poezii special alese.

Prin intermediul instalatiilor sonore din dreptul tablourilor se vor auzi micro-recitaluri de poezie (actori: Crenguta Hariton si Ion Grosu, producator RFI Romania).

Dintre acestea, Vanitas de C.D. Rosenthal dialogheaza cu Corbul de E.A. Poe, personajele din Venus si Amor de Lucas Cranach cel Batran se regasesc in Sonetul CXXXIII de Francesco Petrarca, in poala Fetitei cu pisica de Charles Chaplin toarce Motanul lui Charles Baudelaire, iar Calea Victoriei pe ploaie de Nicolae Darascu rasuna de acordurile Pianului lui Ilarie Voronca.

In curte, vizitatorii au parte de alte cateva surprize: din jobenul dada vor crea propriile pictopoezii, suprapunand cuvinte extrase la intamplare pe reproduceri dupa pictorii suprarelisti Victor Brauner si Jules Perahim.Atmosfera va fi intregita intre orele 22.00 si 01.30 de proiectia de filme mute insotite de muzica live. Propunem publicului, dupa un concept de Radu Radescu, doua versiuni cinematografice ale povestirii Prabusirea casei Usher a lui Edgar Allan Poe.

Prima versiune este insotita de muzica originala creata special pentru film de ansamblul Einuiea (interpreti: Calin Torsan - flaut drept sopran & tenor, clarinet, Silviu Fologea - chitara, psalterium, George Tuliu - saz, Juan-Carlos Negretti - darbuka, percutii) si de inserturi din poemele lui Baudelaire, Les Fleurs du mal, recitate de actrita Crenguta Hariton.

Muzica celei de-a doua versiuni a filmului este interpretata la chitara de Olivia Iancu si Claudiu Lobont.

Si cum noaptea va fi lunga, vizitatorii isi vor putea improspata puterile energizandu-se sanatos cu gustari de la Snack Attack. Un stand cu vanzare va functiona in curtea muzeului.

Intre 16-18 mai Muzeul National de Arta al Romaniei are un program de vizitare diferit de cel obisnuit:

16 mai 2009: Expozitiile temporare: program normal de vizitare, 11.00-19.00 (acces pe baza de bilet)

17 mai 2009: Galeriile permanente inchise. Expozitiile temporare deschise in intervalul obisnuit de vizitare, 11.00-19.00 (acces pe baza de bilet)

18 mai 2009: Intrare libera la Muzeul K.H. Zambaccian, cu ocazia Zilei Internationale a Muzeelor (11.00-19.00)

Cu sprijinul: Asociatiei Prietenii Muzeului National de Arta al RomanieiSponsor principal: Raiffeisen Bank

Parteneri media: Sapte Seri, Radio RFI Romania, Radio Romania Cultural, TVR Cultural

Partener: Snack Attack

Sursa: www.mnar.arts.ro

Povestea moralista

Un imparat a prins un tanar supus care vana pe domeniul lui. L-a aruncat in temnita si ia spus ca-l va elibera daca va raspunde la intrebarea: Ce vrea de fapt femeia?
Tanarul si-a chemat si a intrebat mama , sora, verisoara vecina, dar nici una n-a putut sa dea un raspuns corect.
In fine a chemat si o vrajitoare batrana si urata. Aceasta i-a promis ca-ispune raspunsul corect cu conditia ca dupa ce va fi eliberat o va lua de sotie. Neavand alta solutie tanarul a acceptat. Raspunsul dezvaluit de vrajitoare a fost: Femeia, de fapt, doreste sa fie stapana propriei vieti ! Imparatul l-a eliberat imediat.
A urmat nunta si noaptea nuntii.Insa nu mica i-a fost mirarea cand in pat a gasit o fata tanara si deosebit de frumoasa care i-a spus:
- Pentru ca te-ai tinut de cuvant jumatate de zi voi fi batrana si urata iar calalata jumatate voi fi ca acum. Urmeaza ca tu sa alegi in care jumatate de zi sa fiu tanara si in care sa fiu batrana.
Tanarul cazu pe ganduri: sa rada toti de el vazandu-l cu o batrana si urata iar noaptea sa petreaca cele mai placute clipe alaturi de o tanara fermecatoare sau sa se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasa fata printre oameni iar noaptea....In cele din urma tanarul i-a spus sa aleaga ea cum crede ca e mai bine. Imediat a venit si raspunsul:- Voi fi tot timpul tanara si frumoasa pentru ca am gasit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stapana pe propria viata.
Morala : NU CONTEAZA DACA O FEMEIE E FRUMOASA SAU URATA . IN FOND FIECARE E O VRAJITOARE .

Poezii - de Spiridon Popescu

Acum ceva timp, cineva mi-a trimis un mail cu o poezie: "Doamne, daca-mi esti prieten" recitata de Florin Piersic. Mi-a placut. A fost genul "El Zorab". Apoi, un alt prieten, mi-a spus ca el a citit poeziile lui Spiridon Popescu. Am comandat pe internet cartea "Eseu despre glorie" si va scriu si voua doua poezii. Sper sa va placa.

Sunt foarte trist

Am fost ursit de-o ursitoare rea

Sa-mi port o viata pasii prin hartoape...

Sunt foarte trist si nimeni nu-i pe aproape

Sa-nfiga-o lance in tristetea mea.

Doamne, te rog, cat un sobor de popi,

Intoarce si-nspre noi maritul soare,

Fa tavalug din raza-i orbitoare

Si niveleaza-odat' aceste gropi.

Vine un timp

Vine un timp cand toate se termina:

Cand viata ca un cantec se termina,

Cand cantul ca o stare se termina,

Cand starea precum visul se termina.

Priviti, au si-nceput sa se termine!...

Aceste versuri parca-s mai putine.

Portativul vietii

Cheia sol. Asa se incepe portativul. Cheia maiastra, aurie ce deschide camera misterelor, a sunetelor line, calde, dar si furtunoase ale vietii.
Apoi, incepe gama:
Do - dorinte nestavilite; dovezi de iubire; dor nespus, imens, nemasurat;
Re - regrete; refuz; renuntare; repros;
Mi - misiunea de a iubi, de a darui cat mai mult, neconditionat; miracol; minune.
Fa - fantasme; fascinatie;
Sol - solutii; solidaritate; solitudine.
La - lamentari; lacrimi; lanturi;
Si - siguranta; sinceritate;
Do - dor de bine, de frumos, de curat, de enorm, de fericire, de dragoste si alint.
Viata este o simfonie. Sa o ascultam in tihna. Sa ne acordam instrumentele si sa cantam cat mai frumos. Sa nu suparam pe nimeni cu dezacordurile muzicii.
Viata voastra cum suna? Armonios? Linistit? Trepidant? Gasiti ritmul potrivit... si... urmati-l.

Despre educatie

Chiar voiam sa scriu despre educatie... Mi-am verificat e-mailul si am vazut ca am primit de la Andreea Marin, din partea Fundatiei "Pretuieste viata" un e-mail de promovare a educatiei.

Uneori sunt suparata pe mama ca m-a educat drastic. Bine, lucruri de bun simt: sa spun multumesc, sa folosesc batista, sa nu vorbesc tare in public, sa nu rad de defectele celor din jur, sa nu privesc insistent o persoana, sa bat la usa inainte de a intra... etc. Sunt revoltata ca, nu m-a avertizat despre faptul ca, la un moment dat, voi intalni oameni care nu iau in seama aceste lucruri de cei 6-7 ani de-acasa si voi suferi.

Trebuia sa ma invete sa nu ma intristez pentru lipsa de educatie a celorlati. Trebuia sa ma invete sa ii ignor, sa nu-i iau in seama cand ma vor "rani".

Am pierdut de multe ori datorita bunului simt. Dar, trebuie sa recunosc ca am facut si cuceriri, am deschis usi si am obtinut ce aveam nevoie datorita educatiei. Cred ca am socat prin faptul ca sunt "altfel". E ca si cum ai vedea o printesa mergand cu metroul. Ha ha ha... Buna comparatie!

Parinti, si nu numai, haideti sa urmarim Gala Unicef de la TVR1 din data de 1 iunie 2009.

Pentru o viata frumoasa

Idei pentru o viata ALTFEL:

-DORMI 7 ORE;

-TRAIESTE CU CEI E: ENERGIE, ENTUZIASM, EMPATIE;

-JOACA-TE MAI MULT (REDESCOPERA COPILUL DIN TINE);

-CITESTE MAI MULTE CARTI DECAT ANUL TRECUT;

-BEA MULTA APA;

-MANANCA LA MICUL DEJUN C AUN REGE, LA PRANZ CA UN PRINT SI LA CINA CA UN CERSETOR;

-VISEAZA MAI MULT CU OCHII DESCHISI;

-ZAMBESTE SI RAZI MAI MULT;

-INCEARCA IN FIECRAE ZI SA FACI CEL PUTIN 3 OAMENI SA ZAMBEASCA;

-VIATA E PREA SCURTA CA SA IROSESTI TIMP URAND. NU URI PE CEILALTI;

-NU TE LUA PREA IN SERIOS. NIMENI ALTCINEVA NU O FACE.

-INTELEGE CA VIATA E O SCOALA SI ESTI AICI SA INVETI. PROBLEMELE SUNT PARTE DIN PROGRAMA DE INVATAMANT CARE APAR SI DISPAR CA SI ORA DE ALGEBRA, DAR LECTILE PE CARE LE-AI INVATAT DUREAZA PENTRU TOATA VIATA.

-NU TREBUIE SA CASTIGI ORICE DISPUTA. PERMITE-TI SA NU FII DE ACORD.

-NU-TI COMPARA VIATA CU A ALTORA. NU AI NICIO IDEE DESPRE CUM ARATA CALATORIA LOR. NU-TI COMPARA PARTENERUL CU ALTII.

-IMPACA-TE CU TRECUTUL TAU, ASTFEL CA EL SA NU-TI DISTRUGA PREZENTUL.

-MUNCA TA NU VA AVEA GRIJA DE TINE CAND ESTI BOLNAV. PRIETENII, DA. TINE LEGATURA CU EI.

-IARTA-I PE TOTI, PENTRU TOATE.

-CE GANDESC ALTII DESPRE TINE, NU E TREABA TA.

-ORICAT DE BUNA SAU DE REA AR FI O SITUATIE, SE VA SCHIMBA (ROATA SE INVARTE... CONTINUU);

-INDIFERENT CUM TE SIMTI, IMBRACA-TE FRUMOS SI ARATA-TE.

-FA CEEA CE E CORECT.

-IN FIECARE ZI DA CEVA BUN CELORLALTI.

As vrea sa urmez aceste sfaturi, dar, nu pot sa nu recunosc ca, rautatea oamenilor ma deprima si ma face sa devin trista si sa nu gasesc forta de a zambi, de a o lua de la capat, de a-mi indeplini visele... sau a lupta pentru realizarea lor.

Din nou, la teatru

In perioada 6-13 mai 2009 se desfasoara Editia a VII-a a Festivalului Comediei Romanesti. A fost organizat de Primaria Municipiului Bucuresti si Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National.
Am vazut ieri, piesa "Niste dintr-astia" in regia lui Iulian Postelnicu.

Roluri: Cosmin - Alexandru Papadopol;

Antonio - Leonid Doni.

Piesa apartine Teatrului Municipal din Focsani.
Piesa descrie povestea zilelor noastre. Invidia cea de zi cu zi. Razbunare prin diverse metode. Una dintre ele, sa "seduca" sotia celui vizat. Atentiile, cadourile ce trebuiesc facute pentru a da bine, fara de care nu poti fi remarcat. Minciuna folosita ca metoda de scapare din dverse situatii.
"Niste dintr-astia" sutem noi cu totii, fiecare intr-o proportie mai mica sau mai mare.
Sala era plina -sau aproape plina (chiar mi-am amintit ca am citit pe blogul lui Dragos Bucurenci de invitatiile acceptate de diversi oameni, care vor sa para ceea ce nu sunt, si nu le onoreaza) - cu oameni din lumea teatrului, oameni de televiziune. Mi-a placut ca erau imbracati absolut normal, in blugi si camasi, haine de zi cu zi, nu epatau.
Conteaza sa ai grija de frumusetea sufletului tau, sa te incarci cu frumos pentru a putea emana bun si frumos in jurul tau.
In curand se termina stagiunea. Mergeti si bucurati-va sufletul.

Plimbare in parc

Parcul "Alexandru Ioan Cuza", sectorul 3, Bucuresti, zona Titan.
Nu fusesem niciodata.
Am fost "invitata" de o prietena -un om minunat, care mi-a deschis apetitul pentru cartile de psihologie, care mi-a fost alaturi mereu si m-a incurajat, care nu a uitat de ziua mea de nastere (desi eram convinsa ca a uitat) - si am acceptat. Nu-mi pare rau. A fost o zi de vis, cu amintiri si vise. Am hranit ratuste, am vazut rate ce isi faceau dreptate in fata ratoiului, am asistat la o lectie materna -rata, strigandu-si puii ce s-au indepartat pentru a manca putina paine si a multumi oamenilor care ii priveau. Am privit bancuri de pesti.
Am mancat vata de zahar si inghetata. A fost cald. O adevarata zi de vara.
Spre finalul plimbarii, am profitat de un leagan liber si m-am leganat in voie. Am fost pentru 10 minute copil. A fost asa de bine!
Atentia mi-a fost indreptata de multe ori, spre copii. Mai mici, mai mari, care spuneau trasnei sau se bucurau ca au bicicleta sau role. Am privit cu interes desenele cu creta de pe alei. Ce viata frumoasa!
Hai sa ne coloram viata, sa fim zi de zi copii, chiar si pentru cateva minute!
Multumesc Diana pentru o duminica de neuitat!

Citat, Emil Cioran

“Niciodata nu te voi trada de tot, desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas. Cand te-am urat, nu te-am putut uita. Te-am refuzat, ca sa te schimbi. Te-am blestemat, ca sa suport sa fiu fara tine. Te-am chemat si n-ai venit, am urlat si nu mi-ai zambit, am fost trista si nu m-ai mângâiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întaia clipă a vietii si fulgerat-am inceputurile tale. Dar recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el şi nimeni altul; recunoscator pentru acea intalnire, de nimeni aflata; acea intalnire nu se uita, ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati. Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare. Jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti niciodata de tine.” (Emil Cioran - Amurgul gandurilor)

Lecturi si pareri

Citesc "Panza de paianjen" de Cella Serghi. Voiam sa citesc romanul de cand l-a citit mama acum ani buni, cand eu eram in clasele primare. L-am vazut la Salonul de Carte din martie 2009, scos de catre Editura Nemira, in colectia cartilor Tango. Nu mi-am permis atunci. Am cumparat cartea de la Colectia Jurnalul National.

Aseara, citind, m-am regasit in personajul Diana. Nu o frumusete, dar care atrage oameni si complimente (acum nu stiu cat din ele sunt adevarate). O fata ce nu stie sa aleaga, viseaza la cai verzi pe pereti si la o "dragoste" ideala. [Acum cred ca stiu. Nota de 3, luata in clasa a XII-a la filozofie, cand nu puteam vorbi -eram racita, jur- profa crezand ca nu am invatat, era la lectia despre Fericire. Nu exista fericire, nu ai cum sa atingi ceva ce nu exista. E doar o notiune despre... o bucurie dusa la extrem].

...."Ma intrebam de multe ori, observand cum cere o cutie de chibrituri la debit, fara nicio formula de politete, fara sa multumeasca, sau pe strada fara sa se scuze... la ce au folosit educatia lui ingrijita, guvernanta, profesorii...

... Despre fericire, nici vorba nu putea fi. Se luptau in mine revolta, resemnarea, cu un fel de curiozitate. Sensibilitatea mea era vesnic vie, exagerata, exacerbata." - Panza de paianjen, Cella Serghi.

Asa ma intreb si eu adesea: cum oamenii educati, rafinati, cititi fac lucruri pe care nu le permite codul bunelor maniere? Unii, mi-au explicat: "Asa vrem noi sa fim. Altfel". Da, bine, am inteles. Dar suntem oameni, traim printre oameni, trebuie sa fim sociabili si manierati. Mi s-a spus sa nu astept nimic de la nimeni si sa ii accept pe cei din jurul meu asa cum sunt. Asta fac. Inteleg -mai mult ca niciodata- ca fiecare om e UNIC, in bine sau in rau.

Trist. Timp pierdut in zadar. Sa citesti enorm si sa nu inveti nimic.

Ganduri

Am intalnit, intamplator, un om ce a facut parte din viata mea. Fiecare intrevedere ma bucura si-mi trezeste amintiri si ma face sa gandesc. In primul rand, ma gandesc la mine, la greselile mele, la viata mea.
Nu stiu daca prezenta unui barbat iti aduce fericirea. Nu. Cu siguranta nu. Dar, e in firea lucrurilor sa fie un barbat in viata ta. E o etapa a vietii sa te casatoresti, sa faci copii. Relatia cu un barbat iti aduce implinire, ca sotie si mama.
Am avut iubire si am alungat-o. Am intalnit barbati care au avut rabdare cu mine, si m-au acceptat -cu bune si cu rele- nu mi-au purtat dusmanie si au apreciat fiecare gest, zambet, incurajare, imbratisare, sarut. Cel de ieri, mi-a oferit ajutorul de cate ori i l-am cerut. Mi-a spus ca sunt unul din oamenii care face lumea mai frumoasa. Era o placere sa ma prezinte prietenilor. Era mandru de mine.
As vrea sa ma intorc in timp si sa nu mai fac greseli. Uneori sunt asa autoritara... din mandrie, din orgoliu, din prostie, din teama. Am avut principii - prostesti- care m-au facut sa nu accept anumiti oameni in viata mea. Imi pare rau. Ma simt infranta de bunatatea si atitudinea lor fata de mine. Au castigat. Net. Sunt mult mai buni decat mine. Am inteles asta dupa ani. Dupa experiente umilitoare. Asa... sa vad cum e. Poate asta trebuia sa se intample. Sa traiesc anumite experiente din care sa invat ceva.
Am cerut iertare. Acum, depinde de ei sa o accepte. Plang. Dar sunt prea mandra... mi-e rusine de mine, de ceea ce am facut. Doar Dumnezeu ma poate ajuta, sa fiu iertata si sa fie bine.
Nu sunt perfecta. Nimeni nu este. Gresesc. Sunt om.
Astept, cuminte, vazandu-mi de viata mea -incercand sa nu fac umbra Pamantului degeaba- un om calm, cald, intelegator, cu simtul umorului, care sa-mi insenineze zilele si sa-mi linisteasca temerile, noaptea.

Mesaj

Textul acesta porneste de la urarea inscriptionata pe una din cartile primite in dar: "Ca vei deveni doctor in biologie sunt convinsa, dar iti doresc din suflet sa fii si mama."

In drum spre casa, ma gandeam. Unele lucruri, chiar daca nu iti plac, le poti face cu munca si perseverenta. Dar sa fii mama, e nevoie sa fii iubita. Un copil are nevoie de familie, de dragostea si prezenta ambilor parinti.

Imi doresc enorm sa intalnesc barbatul BARBAT, care sa stie sa ma cucereasca, sa fie un sot si un tata intelegator. Barbatul curajos, care sa nu astepte sa fac eu primul pas - ca asa se poarta acum.

Incerc sa-mi imaginez ce fel de mama as fi. Sper sa fiu vesela, comunicativa si nu foarte posesiva. Cineva imi spunea ca, copiii, sunt ingeri ce ne sunt dati in grija, apoi trebuie sa-i lasam liberi. Vreau sa-mi invat copiii sa aprecieze frumosul, sa fie milosi, sa daruiasca, sa imparta putinul cu cei din jur, sa rada cu tot sufletul.

Un copil te motiveaza. Iti da puterea si energia de a trai. Te face sa fii mai bun, mai corect, sa ai grija de sufletul tau, te face sa fii din nou copil.

Flori in dar

Am primit unul din cele mai frumoase buchete din viata mea. Atat de diversificat si colorat, incat nu am rezistat tentatiei de a vi-l arata.

Bucurati-va de el, de culorile lui.

O zi ALTFEL

Azi am vrut sa fac ceva "important" sau util. Am vrut sa am o zi de nastere, ALTFEL.

Ma gandeam ce?! Am facut pachetele cu mancare si am mers sa le impart cersetorilor. Unii sunt asa fericiti cand le dai ceva. Oricat de putin. Altii, devin agresivi, sau sa spun curajosi, si cer mai mult. Incearca sa te impresioneze cu povestile lor de viata. Agresivitatea este una din cauzele care indeparteaza lumea de ei.

Seara, ma gandeam cat sunt de norocoasa. Am tot ce vreau. Sunt sanatoasa, intreaga si pot obtine ce imi doresc. Am decis sa daruiesc mai mult altora, sa ma implic in activitati caritabile. As vrea sa botez un copil de la o casa de copii. Ma voi interesa si sper sa-mi indeplinesc acest vis cat mai curand.

Toate bune sa se-adune!

5

Iubesc cifra cinci.

E cifra vietii mele.

Ziua 5, luna 5, anul...luat pe bucatele si adunate, dau cifre divizibile cu 5. Locuiesc in sectorul 5. Cifrele numarului casei adunate dau 5.
Astept anul 2010 sa fie cu noroc.
Azi este Ziua Barbatului. LA MULTI ANI!

Je regrette

Muzica frantuzeasca. Edith Piaf - "Non, je ne regrette rien".
Domnul Regret sare ca ars din coltul camerei si striga:
-Nu, nu, nu. Nu exista asa ceva. Nu exista om fara un regret, macar. Cat de mic. Am sa va demonstrez. Am sa va povestesc ceva.
"Era, pana nu demult - caci acum are cateva regrete asa frumoase ha ha ha- o fata care spunea ca ea nu are regrete. Poate doar unul pe care il accepta, acela ca nu a urmat facultatea de litere. Pentru ca m-a indignat asa de tare, am prins-o in mrejele regretelor si am rugat-o sa le marturiseasca:
-regreta ca a acordat inca o sansa omului ce a parasit-o fara un la revedere;
-regreta ca si-a pangarit sufletul cu povesti de amor nebun ce nu-i apartineau;
-regreta ca a crezut promisiuni marete cand nici cele minuscule nu-i erau indeplinite;
-regreta ca a citit atatea romane de dragoste in locul unor carti cu invataminte."
Ha ha ha ....e de-a mea acum. O voi chinui mult timp de acum incolo.
Doamna Dezamagire, trista spune:
-Nu fii atat de crud. Relatia asta i-a distrus sufletul. Era o fata asa vesela, oamenii o cautau pentru zambetul si energia ei. Copiii o adorau. Acum, mi-e mila cand o vad cum mananca de frica sa nu moara, cum cauta sprijin pentru ca ii tremura genunchii. Cand imi povestea cu lacrimi in ochi, printre suspine de comportamenul lui, i-am spus: "E o arta sa stii cand sa renunti." "Nu, nu, e un baiat citit, isi va da seama ca ma raneste. E doar un copil." Nu pot sa cred ca am lasat-o sa se distruga.
Dra Acceptare vine in ajutor.
-Am sa o conving sa accepte ca aceasta intamplare a avut ca scop, maturizarea ei.
Intervine si Regasirea de sine:
-Am sa-i arat filmulete cu viata ei inainte de Marea Intalnire si-am s-o ajut sa se regaseasca.

"Avarul indragostit"

Poze: PORT.ro

Adaptare: Cristian Juncu, Moliere Jean-Baptiste

Prezentat de: TEATRUL DE COMEDIE

Actor: Tatăl, îndrăgostit de Prinţesa - Ion Chelaru

Fiul, iubitul Prinţesei - Bogdan Cotleţ

Fiica, iubita consilierului - Dorina Chiriac

Consilierul - Marius Florea Vizante, Dragoş Huluba

Baronul - Dan Tudor

Prinţesa - Laura Creţ

Che Guevarra, un revoltat - Şerban Georgevici

Jamaicanu', un bucătar - Aurelian Iancu Bărbieru

Costume: Anca Răduţă

Decor: Andu Dumitrescu

Adaptare: Cristian Juncu

Traducător: Cristian Juncu

Regizor: Vlad Massaci

Dragostea nu poate fi cumparata. Conflictul intre generatii, casatorii pentru bani, anunturi la matrimoniale. Banii pot cumpara aproape orice. In orice caz, cultura este vandabila. Ce e trist ca...este luata de oameni care nu au nici in clin nici in maneca de teatru, literatura, muzica.

Este o adaptare la zilele noastre - inclusiv moda: cercei in nas -dar de cerere in casatorie, lipsa telefonului mobil o mare suferinta pentru fiul avarului.

O piesa draguta, care merita vazuta. Sunt scene comice -dar atat de adevarate, incat dor - la care nu poti rade.

...scena vietii

Viata e o scena. Noi suntem actorii. Unii mai buni, altii mai putin buni.

Asta seara, am fost la teatru. Singura. A fost ceva nou pentru mine. Nu m-am simtit chiar confortabil, dar... piesa fiind o comedie, am ras. Ma simteam privita. Poate totul a fost in mintea mea. N-am dat prea mare importanta.

Eu, tocmai am iesit dintr-o piesa de teatru. Se intituleaza "Jocul de-a indragosteala". E o piesa frumoasa. Atata timp cat nu intri in pielea personajului. Eu, am facut greseala. Am crezut ca acele expresii frumoase :" frumoasa mea", "puiul meu," "ma visez langa tine", "ma bucur ca te-am intalnit" ... imi sunt adresate mie. Dar n-a fost asa. Sunt o actrita slab pregatita.

Cortina a cazut.

"Daca v-au placut actorii, mai poftiti si maine seara."

Orgoliu

"Orgoliu imbecil. Toate femeile se cred deosebite; toate cred ca anumite lucruri nu li se pot intampla lor si toate se inseala." ("Femeia sfasiata" - Simone de Beauvoir)

"M-am obisnuit in ultima vreme sa fiu inconjurata de barbati pe care ii credeam educati si inteligenti, care insa au dovedit treptat ca si-au pierdut aceste calitati si onoarea." (Marie Claire - interviu Mihaela Radulescu)...

... imi dau incredere ca nu am inebunit, ca nu mi se intampla numai mie.

Ghici

Raza de soare imi mangaie obrazul.
Zambesc si ma trezesc.
Un fulg din pilota are chef de joaca. Incerc sa-l prind. Alearga. Zambesc. Il prind. Se intristeaza. "Ne jucam diseara, ii spun."
Merg sa-mi beau cafeaua. Caut laptele. E la datorie. Adaug lapte in cafea si amestec (un verb cu amintiri). Si ghici... incep sa plang. Sunt singura cu el in gand. Si plang.

Inceput ... de mai

Vata de zahar si nori pufosi.
Curcubeu si culoare in privire.
Copii si joaca.
Raset si curaj.
Lebede albe si negre.
Esarfa in dar, bratara si imbratisari.
Viata peste tot...in parc.

Genetica si 1 Mai

Homo sapiens sapiens = omul.
Este dotat cu un set de 42 de cromozomi, grupati in 21 de perechi. Una dintre acestea contine cei doi cromozomi care determina sexul: XX (femeie) sau XY (barbat).
Azi, de 1 Mai muncitoresc, eu il serbez, an de an, pe cel care mi-a daruit cel de-al doilea cromozom X, cromozomul incapatanarii si al puterii de a fi BARBATA.
La Multi Ani, tata!