cioburi

era o vorba de prin batrani - de pe la bunica am auzit-o: "esti suparata? da-te cu fundul de pamant si-ti trece."
buuun. dimineata insorita. fetele mele pleaca la treburi. eu mai raman putin. fac un dus si, pe jumatate imbracata imi zic: "hai sa schimb si apa la flori!". alunec pe gresia inca umeda. apa din vaza se varsa pe mine. vaza se sparge de marginea chiuvetei. inchid ochii sa nu-mi intre cioburi in ochi, ridic capul sa nu ma lovesc de prag (sa-mi salvez creierii si inteligenta creatoare!- ha ha ha).
ma ridic cu greu si ma dor fesele... sau oasele?!
nu-i nimic! cioburile aduc noroc. :)
si, pentru ca schimbarile mari incep cu numeroase schimbari mici, am facut una: m-am tuns si m-am vopsit! sunt aceeasi Claudie, cu o alta nuanta de par si freza... si cu o mica-mare vanataie!
si inca una: am cumparat o carte ce imi era necesara pentru ultimul referat de la doctorat.
soare si zambete si spor!