vineri, aprilie 6

JUCĂRIA

Te-am primit ca pe-o jucărie,
Fără instrucţiuni de utilizare.
Voiai să cunoşti oraşul cu multe uşi
Şi toate misterele scrise de şopârlele autiste.
Copacii îţi atingeau gândurile
Îndreptate cu palme îngemănate spre cer.
Mă încurajai să zâmbesc,
Întinzându-mi ultimul bilet la spitalul de nebuni.
 - Nu durează mult. Mă vei uita îndată.
Fericirea se va clona în ovulele tale.
Vei naşte copii cu zâmbet şi aripi înscrise în ADN.
- Mă voi trata. Cu toate că eşti mai nebun decât mine.
Lumea mişună pe sfori putrezite de teamă,
Te privesc ca pe un bol în care înoată un peşte auriu
Îmi pun cerceii cu piatră de "fericire" încrustată
Şi închid ultima uşă a oraşului.

vacanta... eu... impresii scoala altfel

Ma trezesc cu greu... e o zi cu multe drumuri, cu multe activitati la Scoala Altfel... :)
Vorbesc cu un prieten care imi ureaza "vacanta placuta".
-Eu mai am ore si azi. Predau la un liceu bun, unde sunt copii care chiar iubesc scoala!
- Cine sa te mai inteleaga? Ai plans doi ani ca aveai elevi cumpliti.
- Nu ma plang... chiar deloc... imi iubesc meseria.... si-mi plac elevii mei... ii ajut, ii sustin in tot ce fac (cine s-a dus special ieri la orele 18, dupa o zi de alergatura, la biblioteca sa imprumute carte pentru ca promisese elevilor ca-i ajuta? EU), ii incurajez si vreau sa ii vad fericiti si impliniti. Imi sunt dragi pentru ca poseda o doza suficienta de bun simt. CINSTE PARINTILOR. TOATA STIMA PENTRU DOMNIILE LOR! Insa, ma simt epuizata.

Pornesc spre scoala... Un mesaj... :) imi amintesc ca nu mai am credit. "procedez asemenea cunsocutilor mei. Evit sa raspund la mesaje... offf, ce am ajuns.Viata asta ma loveste cu propriile mele ofuri, palme si nemultumiri." Retrimit un sms dupa un alt numar.... 

La scoala... ma asteptau peste 30 de elevi.
- Vedeti doamna ca va iubim!? Ar trebui sa apreciati..
- Va multumesc! Apreciez.

Ce m-a bucurat la aceasta saptamna, a fost faptul ca am  vizionat documentare alaturi de elevi, pe care altfel, nici eu, dar nici ei, nu le urmaream pana la final. Nimic nu este intamplator.

La 15.50, nu mai aveam niciun elev prezent, desi mai aveam o activitate. Strang laptopul, firele, boxele, tot. Sefa mea imi spune ca am terminat. Cand, cioc-cioc....
-Doamna, mai faceti activitatea de la 16 la 18?
-Da, sigur, daca sunteti, se tine. :)
Ma intorc sa iau laptopul. Sefa imi zambeste:
- Te intorci la munca.
Copii draguti.
La final, ii intreb cum li s-a parut scoala altfel.
- A fost interesant, dar timpul prea scurt pentru inscrieri si nebunie. Ne doream sa ascultam si niste miniconferinte despre ce sa facem in viata. 
- Promit ca vor fi si conferinte de genul.

Dupa ce ma voi odihni si imi rezolva cu dosarul pentru titularizare (cel mai greu imi este alegerea sectorului in care voi sechestrata... daca depun dosarul in setorul 2, nu mai pot obtine ore decat la scolile din sectorul 2; e o nebunie crunta) ma voi ocupa de o surpriza pentru elevii mei isteti si cuminti.  Va fi o amintire de la mine pentru sufletele lor minunate.... :)

In drum spre casa, imi ridic de la posta un colet in care cele mai frumoase felicitari primite vreodata. Multumesc Maria, Rares, Vavaly. Aveti maini angelice!