marți, noiembrie 25

Pur și simplu... de CG

Pur și simplu
de CG

Călătoria cu trenul a purtat-o pe aripile amintirilor. Din nou singură... cu sufletul ei.
Toate visele le avea împachetate în plicuri colorate. Urma să le expedieze pe rând fiecărui om drag, la zi aniversară. Își dorise atât de mult să reușească, să-l determine să vadă dincolo de zâmbetul ei. O lacrimă îi atingea timid buzele. De ce naiba credea în vorbe? De ce toate promisiunile lui se destrămau în zori precum în legenda meșterului Manole? Clar nu merita atenția acestui bărbat. Și până la urmă o vorbă aruncată în vânt este luată în râs de oricine. Toate promisiunile tinerei erau scrise și parafate. El însă se juca iresponsabil cu sufletul ei. Cândva, lucrurile se vor liniști și pentru sufletul ei zbuciumat și sângerând după atâtea minciuni, vise murdărite și șifonate, nopți de plâns și zbucium. Se obișnuise să lupte singură pentru tot și toate. Uneori, pur și simplu, era model pentru cei din jur. Așa era percepută de oameni, mici și mari. Frumoasă și puternică, zâmbitoare și echilibrată. Existau momente, frici, tonul lui ridicat, care dezlănțuiau furia și nebunia în interiorul ei. Ce bine ar fi fost să se termine totul, când, închizând ochii pătrundea pe tărâmul copilăriei...
Ar fi luat-o de la capăt altfel.
Poveștile străluceau în vitrina librăriei. El o privea apatic, indiferent și rece. Nu avea cuvintele pregătite pentru a o felicita. Nimic din ceea ce făcea nu era bine, nu era la înălțimea așteptărilor lui. Tremurul mâinilor a făcut-o să plece. Departe. Spre nicăieri. O linie albă brăzda cerul. Cucuveaua cânta. Zâmbetul ei a triumfat. Sufletul a zburat spre cer. Acum era liniște. Acum putea să privească de sus și să le șteargă numai în vis lacrimile celor dragi.
Toate scrisorile ajunseseră la destinație. Fiecare om drag a iubit-o pentru că a fost...
Pur și simplu...
Un om...
O femeie...
Un zâmbet...
Un dor...
Un dar...
Un Crăciun...
O muză...
O prietenă...
O fiică...
O soră...

O poveste... pur și simplu de neuitat.

Așa... ceva

O lacrimă, un zâmbet și un compliment,
Au primit fiecare câte o bomboană. 
Din suflet se aude timid un oftat.
Toate încurajările din Univers s-au întâlnit cu ea,
Femeia copil, într-o zi de târg al cărților.
Șoapte, speranțe, rugi... toate se voe alinia benefic
În anul ce-l așteptăm la cotitură.

Balada femeilor - Vunk