Azi ma dau mare. Nu ca n-as fi! Am vreo 170 cm.
Am observat ca, oamenii imi dau mai multa improtanta de cand au aflat ca sunt doctorand. Pentru mine nu este mare lucru. Am dat cu zarul cand am intrat. Ei, nici chiar asa... Am spus doar ca, daca se aproba proiectul X - nimeni nu-i dadea sanse prea mari - atunci il aleg ca tema pentru doctorat. Pe 17 septembrie aveam examen de admitere, pe 16 s-a aprobat proiectul. OK. Cu chiu cu vai, apoi iar un vai, iar un chiu... am ajuns in anul III. Colegele mele au cam lenevit, am zis ca nu-mi strica sa lenevesc si eu. M-am apucat de scris povesti, mai nou poezii nebunesti - ce ma amuza la culme - si am ignorat doctoratul Referatele zac pe undeva prin calculator sau pe stickul de langa.
Cu chef si fara chef, am stabilit ca azi merg la facultate sa imi fie corectate referatele. Bun! Si am ajuns.
Portareasa, o doamna foarte draguta, ma recunoaste si imi spune.
"Iar pe la noi?"
Ha ha ha.
"Da, asa imi spun si eu mereu cand ajung pe aici. Ce mai cauti din nou la facultate? Sunt la doctorat."
"Cand v-ati inscris?"
"Demult... 2007... trebuie sa-l termin. As fi renuntat daca era dupa mine."
"Domnisoara, vedeti coada asta de matura..."
"Ha ha ha.. Promit ca il voi finaliza."
Cand am terminat facultatea, cu lacrimi in ochi din cauza unui incident urat ce a determinat notarea tezei de licenta cu 9, mi-am promis ca nu mai calc in facultate.
Dupa un an de pauza, m-am inscris la master. Cand am terminta, am spus: "Gata."
Dupa inca vreo 2-3 ani, viata m-a adus din nou pe bancile facultatii. Cand voi termina, sunt sigura ca voi spune: "In sfarsit gata!" Zambind ma gandesc ca, voi deveni profesor universitar. Ha ha ha... presimt ca soarta imi va mai purta pasii pe culoarele si prin laboratoarele facultatii de biologie. Desi... visul meu este sa predau la Facultatea de Arte, caci teza mea de doctorat este pe obiecte de patrimoniu...
Astept cuminte si zambitoare sa vad incotro ma poarta viata...
... Poza este de la admitere... septembrie 2007
