Umbre.... si muzica

Toamna noastra....

 Este o toamnă romantică... pe drum, număr castane. Îmi plac aceste târguri tradiționale de sezon... recolta bogată își caută lăudătorii. 

Pe o bancă, un bărbat răsfoiește o revistă. Îl privesc cu admirație și mă așez. De la prea mult mers, mă doare spatele. 

- Sunteți atât de tânără!

- Vă mulțumesc... dar nu sunt... 

- Să nu mai spuneți asta... sub nicio formă... copilul din suflet încă zburdă... poveștile se simt... sunteți tristă... dar extrem de tânără și de frumoasă!

Tac... și zâmbesc.

- Vă dau un sfat.. scrieți... scrieți toate poveștile ce se ascund în dumneavoastră...

- Dar... chiar scriu povești... 

- Știu... am citit.. vă cunosc... de pe Facebook... Tocmai! Scrieți-le pe toate! Curând, sufletul unui domn distins.. așa cum vă doriți va fi cucerit de poveștile dumneavoastră.

...

Privesc... și tac... și speranțele plutesc spre norii din orașul înghesuit și rece... Lacrimile îmi joacă în ochi.. una aleargă veselă spre buze...

- Hei... nu plânge! tu vei fi o femeie împlinită!

Timpul....

Timpul

de CG

O secundă obosită,

Alergată și cam tristă,

A-ntâlnit în strada mare,

Cincize-ș’ nouă de surate.

Ce-au urlat extrem de tare:

-         Haide soro!

-         Ce-aveți azi toate,

De sunteți așa agitate?

-         Câtă- obrăzinicie!

Vrei să ne ții aici pe vecie?

Hai, alătură-te nouă,

Ca să sosească domn’ Minut,

Cel atât de priceput,

La povești și la gogoși,

Pentru copii mofturoși.

Minutul a sosit,

A tot povestit,

Și a adormit...

Minut lângă minut...

O oră s-a făcut.

Ce măndră! Ce frumoasă!

Nespus de radioasă!

Când ești îndrăgostit

Sau poate grăbit...

Sau chiar  visător...

Poate nerăbdător...

O oră ți se pare fleac.

Dar de ești trist,

Sau răvășit...

O oră ți se pare veac...

Și când s-a dus la piață,

Să-și schimbe a sa viață...

Ora, o oră și-a găsit,

Reviste au citit,

Cultura și-au îmbogățit.

Dar au aflat cu uimire,

Că ziua are câteva ore,

Vreo douăzeci și patru,

Apoi la Lună latru.

Și timpul din nefericire,

Nu se oprește la a orei privire,

Ci înaintează,

Ba chiar progresează

Și formează zilele,

Apoi săptămânile,

Ce adună lunile.

Anii vin și ei...

Se strâng tot mai grei,

Apărând veacurile,

Ce rostesc cuvintele:

-Secular... domnule..

Ce ți-e și cu mofutrile!

1000 de ani de-ai adunat,

Un mileniu ai în sac...

Multă istorie ai aflatt..

Pentru un bătrân minut posac,

De la care am plecat...

În această călătorie...

Ce mult o să ne ție,

Pentru că-i despre Timp Împărat,

Și-a sa împărăție.