Sarbatori fericite!

Fie ca stelele sa va lumineze calea....
Fie ca zambetul sa locuiasca permanent pe chipurile voastre...
Fie ca bucuria sa va viziteze in fiecare zi...
Fie ca minunile sa formeze siraguri la gatul fiecaruia...
Fie ca nasterea Fiului Iisus Hristos sa dainuiasca pe veci in sufletele noastre....
Fie ca starea de bine, cald, belsug, incredere, speranta, daruire din aceste zile sa ramana tot timpul in inimile noastre....

Oare e atat de greu sa fim buni? Ce ne costa sa daruim un zambet? Dar o vorba buna e atat de greu de articulat? Mai bine sa tacem in clipele in care nu putem spune cuvinte magice... "te iubesc" , "multumesc", "te rog frumos", "o zi minunata", "ganduri bune".

Lectura... cu dor

Dupa ce am fost chinuita de o criza biliara infioratoare - insa am inceput sa le suport cu stoicism - ma simteam vinovata ca am pierdut timp fara a face nimic.

Asa ca, destul de ametita si slabita dupa 2 zile de post negru - fara apa chiar, am luat in brate "Ioana Celibidache, matusa de poveste" de Monica Pilllat (fiica poetului Dinu Pillat), editura Humanitas si dai si citeste. Am fost cucerita de la primele pagini. Scrisa usor, cu umor si ritm sustinut, m-a purtat in timp si prin locuri minunate (Paris, Roma) si mi-a starnit dorul de duca. [nu stiu ce se intampla cu mine?; mereu am fost o tipa comoda, careia nu i-a placut sa-si faca bagaje si sa umblue teleleu; de ceva vreme, simt ca locul meu nu mai este aici; financiar nu ma vad plecand prea curand; insa, cine stie ce planuri are pentru mine Dumnezeu?!].

Ioana este pictorita. L-a adorat pe Klee. A pictat vrajita de muzica. A transpus pe panza opere muzicale, dar si texte ale poetilor romani. (exemplu 40 de poezii de Toparceanu). Casele construite in lume, alaturi de sotul ei, dirijorul Sergiu Celibidache, au purtat amprente romanesti. Si-a urmat sotul pretutindeni in lume, insa nu a putut sa isi semneze opera decat cu prenumele: "Ioana". Mereu au existat rautati... oamenii credeau ca maestrul, platea pe cineva ca sa picteze si sa semneze cu numele sotiei. Mai ales ca Ioana, scrisese si poezie.

Cartea este un fluviu de cultura... pe mine m-a starnit.... m-a fascinat... m-a inviorat si mi-a trezit dorinta de a TRAI zambind, ba chiar razand as putea spune.

V-o recomand cu mare drag... sau cine doreste o trimit prin posta, imprumut. :)


Zambete si lecturi minunate (chiar si seara putin, printre picaturi).