miercuri, ianuarie 6

Povestile mele

Azi m-am revazut, dupa vacanta, cu un coleg, profesor de fizica, bunic de doi baietei frumosi si isteti. Din vorba in vorba, povestind despre jocurile dansului in vacanta cu nepotii, am adus vorba de povestile mele. I-am spus ca am scris povesti si ca ii voi imprumuta cartea sa le citeasca si sa primesc criticile constructive.
Raspunsul dansului a fost: "Cum sa scrii tu povesti? Nu esti mama! Cum ai inceput sa scrii? Ai scris despre biologie?" o eruptie de intrebari ce ma faceau sa zambesc.
-Nu sunt mama, dar voi deveni, am spus, sigura pe mine.
-Da, asa este, zise prompt. Si atunci sa vezi ce povesti vei scrie!
La plecare, m-a rugat sa ii trimit povestile pe mail.
Am promis, le-am trimis si iata raspunsul:
"Le-am si printat si am constatat ca nimic nu exista fara suflet.
Ai talent ai stofa. Te-ai nascut sa fii sriitoare. Cand ai timp, cu simtul tau realist, cu putin umor ascuns, modifica si adu-i imbunatatiri doc mele,fara sa schimbi esntial continutului.Ai tot sprijinul meu moral. Felicitari."
Fie ca povestile mele sa fie din ce in ce mai frumoase, mai educative, citite cu sufletul la gura de copii si parinti si bunici.

Nebunie

Plec spre scoala, impreuna cu sora mea. Drumurile noastre se separa la un moment dat. E frig si umezeala. Ajung zgribulita la scoala. Discutii aprinse in cancelarie. Suntem singurii bugetari care trebuie sa recupereze orele pierdute in saptamana de concediu neplatit. Viata nedreapta! Ajungem la concluzia ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu. Era egalitate, avea fiecare de lucru, isi permitea oricine un concediu, iti luai casa etc.
Intru la clasa. Iau catalogul la verificat. Observ cu stupoare ca am muuulti corigenti. Unora le e frica si au lacrimi in ochi. Sunt cuminiti ca niste mielusei. Ma amuza. Nu vreau sa ii trec pe toti. Asta e clar!
La metrou, ma las "vrajita" de monitoarele care ruleaza diverse stiri: rata somajului va creste, profesorii nu mai primesc bani pentru materiale didactice (am dat atatia ani bani pentru xerox, am adus hartie de acasa... ce mai conteaza un an in plus), sfaturi despre cum sa faci economie: sa nu mai iesi in oras, sa economisesti curent, sa nu mai vorbesti la telefon, sa inveti sa gatesti (asta mi s-a parut geniala - eu tocmai descoperisem un magazin cu mancare gata gatita).
Merg la o biserica sa iau agheasma si e coada. Doua doamne in varsta, imi spun ca se vede ca nu le am cu biserica, ca nu stiu care e "ritualul". Le las sa isi faca numarul, ma intorc si plec. Ma hotarasc sa ajung pe seara la Mitropolie. Am momente cand ma pot stapani, sunt calma si linistita.
Pe seara, in centrul Bucurestiului nebunie, politie si aglomeratie. Nu prea inteleg de ce, dar... poate nici nu trebuie sa inteleg...
Seara linistita... muzica - "Don't wory, be happy" - si scris povesti!