vineri, februarie 13

Contract cu barza

E o sintagma de-a mea, care imi place la nebunie. Sunt mai mult decat convinsa ca, bebelusii sunt adusi de barza. Va jur ca am vazut cu ochii mei, 2 berze la maternitatea din Giulesti, "Panait Sarbu". Stateau si priveau pe cos, sa verifice daca pruncii au ajuns, fiecare, la mama care trebuie. :)
Anul trecut, o buna prietena din liceu, imi spunea ca vrea sa ramana insarcinata anul asta. Azi e ziua ei. O sun. Ii urez una, alta si semnarea rapida a unui al doilea contract cu barza. Rade si-mi spune: "L-am semnat! De doua saptamani!" Deci...se poate. Vedeti?!
Hai...curaj! Abonati-va. Tocmai vin in tara, acum cu primavara. Sa-mi spuneti si mie ce clauze trebuiesc respectate, cuvinte de inceput, cuprins si incheiere...etc. Imi iau angajamentul ca in perioada de 9 luni de la semnarea contractului pana la concretizarea lui voi face urmatoarele: voi citi foarte mult; voi asculta muzica clasica; voi face miscare; voi manca sanatos. Atat deocamdata...

Despre meetingul cercetatorilor

Marsul cercetarilor, de luni, 9 februarie, a adus mari dureri de cap, la propriu si la figurat, participantilor.
In cazul meu, migrena s-a tinut scai, vreo 2 zile. Neuronii parca se aglutinasera si jucau ping-pong in cutia craniana, atingand fara mila fiecare oscior:frontal, nazal, occipital, temporal sau parietal (daca e stiinta, stiinta sa fie).
Pe principiul "haideti sa haidem" am mers la marsul tacerii. Ne-am adunat in Piata Constitutiei, in fata Ministerului de Finante. A venit domnul Minea, lider de sindicat pentru cercetare. Un domn fasnet si tare zambaret, mustacios si extrem de binevoitor. Ne-a instruit: cand si cate maini sa ridicam; sa nu vociferam; sa fim civilizati.
Am plecat agale prin Parcul Izvor. Am vazut girafa si testoasa, palmierii - un ecosistem in toata regula.
Am ajuns in fata Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului. Am aflat ca doamna ministru Andronescu era "catranita" de atitudinea noastra. Cand iesea cineva din cladirea ministerului, ne privea incruntat, si se retagea la adapost. La un moment dat, a aparut ca "o boare pe deasupra papadiilor", doamna ministru in carne si oase. Pentru mine a fost mereu un idol de frumusete, simplitate, naturalete, bun gust. O aparitie, ce mai in sus si-n jos! Ne-a spus ce ne-a spus, si s-a retras in plina glorie.
Am plecat, deja cam obositi, sa pichetam Guvernul. Ne-am pozitionat, ca niste maimute dresate, in fata Muzeului Antipa. Nu-l mai vizitasem din 2003 si astfel, am aflat ca din 5 februarie a intrat in renovare, timp de 1an.
Suparati ca domnul Boc nu ne-a observat, macar sa ne salute cu batista alba de la balcon, am pornit care incotro. Hai ca le-am facut facut vanzare celor de la Spring cu aceasta ocazie!
In toata aceasta "nebunie", m-a amuzat faptul ca, liderul de sindicat, nu stiu cum facea, dar din pamant din piatra seaca, gasea cate o movilita, un gardulet ceva si se cocota pentru a se face observat de multime.
Pe de alta parte, nenea de la jandarmerie spunea mereu: "Folositi trotuarul!". Mi s-a parut o lectie educativa. Ca atunci cand invatam sa folosim batista, sa nu bagam degetele in nas etc.
Cu ocazia acestei promenade...am mai invatat si alte lucruri hazlii de la colegii mei, cercetatori. De exemplu, cum se spune mai nou in lumea manelistilor "fara numar, fara numar". Stiti? Nu. Va spun eu: #31#. Dar ce inseamna P.S? "Palmuieste-te singur". Dar cum se arata (obscen) degetul mijlociu cu zoom? Hai ca asta e tema de gandire...ha ha ha. Ca tot vorbim despre "education".
In final, multumesc domnului director al institutului ca ne-a dat voie sa ne plimbam prin frumosul Bucuresti, la orele diminetii.
Scrisoarea, am vrut s-o dau anonima, dar pe onoare mea de cercetas, ca am curaj sa o semnez.
Cu stima si admiratie,
A voastra Zoe (mai barbata ca mine, zau ca nu exista nimenea)