Fericirea

Simt fericirea plutind in jurul meu. Exista. Se teme de mine. Nu ma place. Da, stiu. Altfel, intra in vorba cu mine pana acum. Poate ma va placea intr-o zi si-mi va devenii prietena de nadejde, si imi va permite sa o prezint tuturor.

Hmmm... Ce gluma! Ce este fericirea? Nimic palpabil... doar fum cu miros de bun, placut, cald si curat. O stare de liniste, de impacare cu tine, o bucurie permanenta, puterea de zambi.

Dupa ce ma linistesc... voi citi "Jurnalul fericirii" de Nicolae Steinhardt (Monahul Nicolae Delarohia) editura MANASTIRII ROHIA 2005.

Ma intorc in timp... in 2006. Vizita Manastirii Rohia. Autocarul ne lasa la poarta. De acolo, urcam prinr-o padure, cam 15 minute. Ajunsi, gasim calugari primitori. Ne arata biblioteca Manastirii, camera monahului Nicolae. Parca timpul s-a oprit in loc. Imi amintesc penita lasata in asteptare pe un caiet deschis. Poate, cineva, inntr-o zi se va apuca din nou a scrie.

Nu am crezut in existenta fericirii. Pentru mine, filozofia este ceva hilar.

Am sa citesc si am sa va impartasesc impresii si lectii (sper sa le invat) despre fericire.

Povestea mea

Nu ma aflu intr-o forma prea buna. Sufleteasca. La asta ma refer.

-Cioc-cioc. Sunt povestea vietii tale. Pot intra?

-Da, te rog.

-Nu ma imbratisezi?

-Ba da. Scuza-ma. Nu sunt intr-o forma de zile mari.

O imbratisez timid, ma retrag ca si cum m-ar fi ars.

-Nu esti prea fericita, imi spuse.

-Multumesc ca ai observat, ii raspund ironica.

-Dar de ce esti asa pleostita?

-Ce motive as avea sa fiu fericita? Sa sar de bucurie in piciorul rupt?! Nu am nimic al meu. Tot ce am obtinut am obtinut prin munca. Da, sunt destul de orgolioasa. Chiar daca imi oferea cineva ceva gratis, nu acceptam.

-Ai avut si vei avea o viata interesanta. Ai cunoscut oameni importanti in calea destinului tau. Ai facut oameni fericiti. Ai devenit o femeie puternica. Daca ai avea curaju sa povestesti viata ta, sunt sigura ca vei castiga admiratori.

-Nu am nevoie de lauda, si nici de admiratori. Imi doresc o familie reusita. Imi doresc dragoste, liniste, frumos... cantec de leagan si povesti.

-Nu stiu de ce te incapatanezi tu sa te chinui. Ai muncit de cand te stiu. Iti amintesti cand tricotai caciulite si le vindeai? Cati ani aveai? Cam 15-16 ani. Cand spalai la lichean vrafuri de rufe pentru intreaga familie, calcai si scoateai apa din fantana. Si? Iti amintesti cand tatal tau ti-a spus sa ai grija ce faci la admiterea in facultate, ca el nu ti-a dat banii de inscriere ca sa-i arunci pe apa sambetei?! Dar a stiut sa ajunga primul sa vada rezultatele, sa se laude ca ai reusit a 10-a pe lista, cu bursa. Ar trebui sa inveti sa te bucuri putin de viata. Sa calatoresti, sa citesti, sa te dezvolti personal. In curand te vei casatori, vei fi mama... cand vei mai avea timp pentru tine?! De ce stai si iti plangi de mila? Chiar meriti sa intalnesti omul care sa aibe grija de tine. Uita-te la tine! Esti o mana de om. Ultima ta relatie a fost un dezastru. Ai oferit enorm, nu ai primit nimic. Ai pierdut timp, si un colt de suflet. De ce te chinui? Pentru ce? Fii demna. Poarta capul sus cu mandrie. Rasfata-te. Investeste in tine. Chiar meriti. Vei primi ce-i mai bun. Stii foarte bine ce trebuie sa faci. Nu stiu cum de nu ai invatat pana acum ca, totul se face cu rabdare. Nu ai invatat inca aceasta lectie.

-Da. Nu am rabdare. Eu vreau acum o familie.

-Dar vei primi. Numai ca, mai ai de pus in ordine inca doua vise, apoi gata. Vei fii sotie si mama. Si nu orice fel. Sunt convinsa ca vei fii una speciala.

-De unde stii? intreb surprinsa.

-Iti amintesti cei 5 ani in care ai fost model pentru elevii tai? Cata dragoste ai primit?

Zambesc.

-Da. Ai dreptate. Deci voi fi la fel de apropiata si de copiii mei?

-Sunt sigura de asta! Ti-am dat motive de fericire? Aaa... era sa uit. Ai scris o poveste pentru copii. Pregateste si altele. Copiii tai le vor devora. Acum, merit o imbratisare mai prietenoasa?

-Oooo... da. O imbratisare calda, cu multa dragoste, draga mea poveste de viata!

-Astept cu nerabdare sa-mi adaugi capitole fericite. Te las cu bine... si nu uita: urmeaza-ti visul!

Dispare. Ma uit in jur. Clipesc. Cred ca am visat. Oricum, stiu - daca mai era nevoie - ca pot sa-mi implinesc vise. Nu sunt egoista. Intotdeauna, in visele mele, sunt implicati oameni dragi sau rezultatele se rasfrang asupra lor.