La Paris, birjar

Credeam ca imi trecuse "nebunia" cu dorinta arzatoare d ea ajunge la Paris. Se pare ca nu. Ca orice foc care nu este stins complet, el mocneste, si la prima rafala de vant se reaprinde.

Citeam "Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri" de Eric Emmanuel Schmitt (intr-adevar minunata, de devorat si de invatat)... am descoperit ca este francez, doctor in filozofie. Apoi, am primit pe mail un articol despre un francez de 27 de ani, student la sociologie in Strasbourg, care caltoreste pe bicicleta. Pe 9 februarie a ajuns si in Romania. I-am scris un mail. Culmea, mi-a si raspuns. I-am multumit apoi si i-am cerut scuze ca l-am deranjat cu problemele mele, de fapt am cerut informatii despre editurile din Franta. Mi-a raspuns din nou, spunand ca regreta ca nu cunoaste pe cineva care ma poate ajuta, dar in niciun caz nu este nevoie sa imi cer scuze.

Stiu ca voi reusi si voi reusi singura, pe mintea mea, prin eforturile mele. Zambesc... amintindu-mi de prietenul care locuieste de 19 ani la Paris, care imi luase manuscrisul spunand ca ma ajuta el sa public acolo. Hahahahaha.... stiam ca il va arunca la primul cos de gunoi, din Romania... nici macar la Otopeni nu va ajunge manuscrisul meu. Ma amuza si acum monologul lui: " Te ajut. Voi scrie pe CV-ul tau la persoana de contact numele meu. va fi bine!" (daaaaaaaaaaaa... si marmota invelea de zor minciunile in staniol si plangea cu lacrimi d ecrocodil de cat de penibil era acest barbat, cu o varsta considerabila, in fata tinerei frumoase, care il privea zambind, gandindu-se: "cat mai minte omul asta? are o norma intreaga? "). Ce om! Acum, sunt linistita. S-a logodit. A postat fericirea pe facebook... care pare a fi cartea intima a mapamondului.

Mi-am amintit de cursurile de limba franceza din toamna. Mi-am amintit ca pot... mi-am amintit ca imi DORESC... mi-am amintit ca sunt tanara si inteligenta. Mi-am amintit ca viata este frumoasa si merita traita din plin. E greu uneori sa imi pastrez gradul de optimism, dar nu imposibil. Mi-am amintit ca silueta ma ajuta sa fiu pentru cateva luni, chiar ani, fotomodel la Paris. Mi-am amintit ca pana si bancomatele imi afiseaza totul in franceza. Semnele sunt de partea mea...

Je m'apelle Claudine. Je suis ecrivain pour les enfants. Merci beaucoup pour tout...

Recenzia cartii mele "Tolba cu povesti" - se poate comanda :) pe mail

http://www.bookiseala.ro/claudia-groza-tolba-cu-povesti/70906.html

Copiiii caută în orice lucru o magie. Atunci părinţii fie le oferă jucării, fie le citesc poveşti. Majoritatea le cunoaştem, le ştim deja învăţămintele. Dar vine o vreme când oamenii trebuie să se schimbe, să ofere ceva nou.Nu mai e la modă “Fetiţa cu cibrituri.” Lumea se reintepretează. Unei astfel de piese sociale, Claudia Groza îi vine în ajutor. Tolba cu poveşti este un dar neaşteptat din partea unui povestitor cu har. Cartea începe o poveste despre boabele de mazăre. Băiatul Vlad, un altfel de Neghiniţă a lui Delavrancea, plecat la însămânţat cu bunicul lui, descoperă că nu toate boabele sunt la fel şi că doar cele sănătoase pot da rod. Astfel, juvenilul cultivator a luat “bobul mic, firav şi timid” şi l-a sădit aproape de cămăruţa lui, a avut o cucernică dragoste faţă de mica lui plantă care după ce a crescut i-a vorbit. Sigur că literatura pentru copiii e plină de prinţese, zmei, vrăjitoare şi băieţi de curte. Autoarea vine şi completează panoplia cunoscută cu aventurile prinţesei “Zori e zi,” răpită de Zmeul solzos şi dusă în împărăţa sa. Niciun trimis al Regelui nu a putut trece obstacolele puse în cale, doar tânărul servitor, împărţind bunătate, a răzbit şi a reuşit să rupă vraja în care căzuse Zmeul şi să elibereze frumoasa fată. Aşa cum era înţelegerea, uitasem să o spun, salvatorului i se cuvine mâna fetei. Nu ni se spune decât că nunta a durat trei zile şi trei nopţi. Pentru că micuţii trebuie să înveţe şi părţile anatomice şi funcţionale ale corpului, Claudia Groza a reuşit prin “Piticul şi puful de păpădie” o frumoasă compoziţie stilistică şi epică. Povestea cu revolta dulciurilor din supermarket e savuroasă. Toate istorisirile sunt pline de învăţăminte, uşor scrise şi pline de pilde despre binele care face minuni. Mocăilă, Troncănilă şi viţelul Fedor din Ferma animalelor sunt personaje memorabile. Cuvintele puţine exprimă stări. Cartea nu abundă în descrieri largi. Economicos, povestea curge. Poate doar explicaţiile de la sfârşitul fiecăreia sunt redundante.

Claudia Groza pare o femeie distinsă care nu a uitat vechea şcoală a manierelor elegante. Altfel nu-mi explic recursul la morală al povestirii cu oraşul în care s-au pierdut personajele magice TE ROG şi MULŢUMESC. Subscriu la greaua pierdere.

Concurs de Dragobete ,,Cărţile de dragoste ale cititorilor,,

Blogul Ganduri pentru fiecare zi, organizeaza concurs de DRAGOBETE - ziua iubirii la romani - iar premiul consta in trei carti oferite d elibraria online LIBRIS.

Ce trebuie sa faceti? Este foarte simplu. Sa scrieti un comentariu la postare.

Gingaşia impreuna cu Libris lansează concursul de premiere a Celui mai iubaret cititor al blogului.
Și pentru că avem un prilej în plus de a sărbători iubirea vă provocăm cu un concurs. Scrieți-ne într-un comentariu la acest articol despre cea mai frumoasă carte de dragoste pe care ați citit-o sau asteptam o fotografie pe adresa gingasia@yahoo.com care vorbeste despre iubire!
Caştigatorul / caştigatoarea concursului va primi un premiu de trei carti de la LIBRARIA ELECTRONICA LIBRIS. Concursul se incheie pe 24 februarie 2012, ora 0:00, iar rezultatul va fi anunţat pe 25 februarie 2012.
Vă doresc succes!
Cei care au bloguri pot prelua acest CONCURS dacă le face plăcere!:)