sâmbătă, august 25

Eu și vacanța

Am visat mult la această evadare. Noroc cu sora mea care s-a ocupat de cazare și planificare. O așteptam cu tot corpul, cu mintea și cu sufletul! Mi-am luat o carte să citesc. Am reușit să citesc 20 de pagini, la prânz. Îmi luasem agenda cu povești pentru a scrie povești personalizate, dar efectiv nu am putut să o deschid. Vizualizam textul, dar nu eram în stare să scriu. Așa am realizat de fapt, cât sunt de obosită! 
Am lăsat totul de o parte și m-am bucurat de copii, de soare și de mare. Am creat castele din nisip și am făcut forme diferite din nisip alături de Horia. 

CÂND SUNĂM?!

Majoritatea oamenilor știu că sunt mamă de copii mici. Ca un făcut, toți mă sună exact între 13 și 16, când gemenii de obicei dorm. Nu! Nu trei ore (bine, Horia da, poate dormi!), dar în acest interval ei dorm. Și ori stau lângă ei să adoarmă, ori dorm și eu când se poate pentru că somnul meu de noapte nu este lin și plus că am mari restanțe la somn de ani de zile. 
Cred că ar fi frumos ca în acest interval să îmi trimită un mesaj sau să nu insiste 5 minute cu sunatul. 
Să nu mai spun că am fost sunată în scurta mea vacanță.... continuu! 
Promit că anul viitor îmi închid telefonul când plec. Și.... chiar îmi doresc o lună de vacanță!

Prima noastră vacanță

Da! Am reușit să plecăm din oraș după.... trei ani. Am fost la mare, la Constanța. A fost frumoooos! Nu știam cum reacționează gemenii la apă multă... la alt pat. Dar s-au acomodat rapid, nespus de bine. Ana a plâns noaptea, dar acest „moft” îl are și acasă. 
E greu singură cu doi copii mici. În prima zi nici nu am făcut duș. Apoi a venit sora mea - nu de acasă, ci de la etajul inferior - și a stat cu ei ca să mă spăl eu și apoi pe rând câte un pici. Condițiile sunt bune și la noi. Am mâncat de la Mega și de la un local unde preparau mâncare. A fost foarte bine, deși noi nu ne omorâm cu mâncarea.
Copiii s-au bucurat de apă și de nisip. M-au învățat că în viață sunt atât de importante bucuriile mărunte, care duc la o imensă fericire. 
S-au jucat cu nepoțica. Au învățat cuvinte noi și s-au  bucurat de noutate. 
Am fost la delfinariu și în microrezervație. Spectacolul delfinilor a fost FANTASTIC. Animalele din rezervație frumoase și bine îngrijite. Dar gemenii, la 2 ani și 7 luni nu au rezsitat la tot traseul.
Bineînțeles că au existat și tineri care după ce s-au plimbat toată  noaptea între etaje, lipăind papucii din dotare și spălându-și hainele la mașina de spălat în miez de noapte de vibra toată vila de la rotațiile centrifugii, s-au apucat să îmi spună la ora 9,în zi de plecare - cu bagaje, cu nervi - că fac copiii gălăgie și că plâng. Da! Știu cum este să vrei să dormi și să auzi copii plângând. Am fost tânâră și îi înțeleg. Dar nici eu nu sunt obligată să îi aud vorbind pe terasă la 2 dimineața și alte măgării. 
Am adunat scoici. Am alergat pe plajă. Ne-am bucurat de soare și de apă. Horia a plâns când l-am luat de pe plajă. Eu mi-am pierdut de câteva ori răbdarea și regret amarnic. 
Tot ce am învățat este că: E FOARTE IMPORTANT SĂ IEȘIN DIN RITMUL ZILNIC PENTRU CÂTEVA ZILE, CHIAR CÂTEVA ORE ÎN WEEKEND, ÎN APROPIERE DE ORAȘ.