aceasta postare, chiar daca nu e reusita - caci am participat cu ea la un concurs si nu am castigat - o dedic cu bucurie, zambete, multumiri Dianei Alzner, o scriitoare talentata, un om care ma determina sa citesc si sa invat tot mai mult din carti. imbratisari si ganduri alese!
Într-o zi caniculară, „La răscruce de vânturi”, „Domnişoara Christina” scrie „Memoriile unei gheişe”. Cu tristeţe şi lacrimi de dor stând să se prăvălească pe obrajii osoşi, îşi aminteşte „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, precum şi scrisoarea de adio de la „Bel-Ami”, în care ultimul rând era:”P.S. I love you”. Tânăra a ajuns la concluzia că, „A trăi pentru a-ţi povesti viaţa” este un lucru decent şi o lecţie pentru ceilalţi. A hotărât să se refugieze în „Castelul pălărierului”, să cerceteze cu interes „Secretul Vraciului” şi să afle puterea adevărată din „Ochii dragonului” ce se ascunde în „Pădurea spânzuraţilor”. O altă pasiune a domnişoarei noastre este să lectureze „Jurnalele vampirilor” şi să le dăruiască „Tinereţe fără bătrâneţe”. I se pare trist să fii „Singur pe lume”, trăindu-ţi „Viaţa pe un peron”. „Porecla” pe care şi-a ales-o tânăra fată este „Brida”. A mai aflat de curând un zvon, tocmai bun pentru prima pagină a ziarului: „Fantoma albă din Kyoto” nu este nimeni altcineva decât „Soţia călătorului în timp”, „Hoţul de trupuri”.
Eroina noastră a trăit „Un veac de singurătate”, în îndepărtatul „Middlesex”.
