Am mai invatat ceva…

Am invatat ca, o prietenie se construieste greu si cu migala, cu incredere… si se destrama atat de rapid, de la o fapta necugetata, asemenea unui castel luat de ape. Din ce trebuie facuta o prietenie ca sa reziste la intemperiile vremurilor grele pe care le traim? Dar, chiar daca nu sunt iertata, am amintirile… si vorbele ramase acolo undeva… si rasul cristalin intiparit in aria auditiva… Cand apas butonul ON, voi plange o perioada, dar apoi imi voi aminti cu drag… voi sti ca, atunci, a fost din suflet si rasul a fost terapie pentru mine…
Acum, caut un psiholog bun… Cine se ofera?!
Prietenia s-a daramat, a venit apa si a luat-o…
Ploilor, OPRITI-VA! Luati o pauza… imi furati prieteniile construite cu talent si truda si simpatie si voie buna si speranta…
***
Azi, la BAC, am descoperit o piesa de teatru, comedie - de Vasile Alecsandri – “Iorgu de la Sadagura”… (http://ro.wikisource.org/wiki/Iorgu_de_la_Sadagura).
SCENA VIII IORGU, ZOIŢA
IORGU: Slavă Domnului că mă găsesc, în sfârşit, singur cu d-ta, cucoană Zoiţă...
ZOIŢA (voind să iasă, în parte): Degrabă ţi-a fi?
IORGU: Nu fugi, îngeraşule!... nu mă lipsi de fericirea ce simt a te vedea şi a-ţi spune cât te iubesc.
ZOIŢA: Domnule...
IORGU: Ah!... când ai şti câte pătimesc în sufletul meu din ceasul cum te-am zărit! Zi şi noapte te visez cu ochii deschişi şi nu pot nici să mănânc, nici să beau, nici să trag ciubuc.
ZOIŢA: Vai de mine!... vorbeşte mai încet, că te-aude bărbatu-meu.
IORGU: Te iubesc mai presus decât cum iubeşte un judecător aurul!... Pune-ţi dar în gând cât te iubesc!...
ZOIŢA: Adevărat grăieşti?...
IORGU: Să n-am parte de bărbatu-tău, dacă-ţi spun minciuni... Zoiţo... Zoiţo!
KIULAFOGLU (strigând din culise): Zoiţa... Zoiţa!
ZOIŢA (lui Iorgu): Fugi că vine.
IORGU (voind să fugă): M-am dus.
ZOIŢA (în parte): Îmi vine-o idee. (lui Iorgu, oprindu-l.) Nu peacolo.
IORGU: Da pe unde?
ZOIŢA: Ascunde-te aici în ceasornic, păn’ ce-oi depărta pe bărbatu- meu.
IORGU: Cum dracu? în ceasornic?
ZOIŢA: Dacă mă iubeşti!
IORGU: Te iubesc; dar ce are-a face dragostea mea cu ceasornicul?
KIULAFOGLU (asemene): Zoiţa... Zoiţa!
ZOIŢA: Intră degrabă că ţi-oi tălmăci eu mai pe urmă...
IORGU: Da nu se poate, soro...
ZOIŢAI Şi-i frică poate?
IORGU: Frică?... ha, ha, ha! Nu cunoşti pe Iorgu.
ZOIŢA: Ei; apoi ce te mai opreşte?
IORGU: Zi dintâi că mă iubeşti ş-apoi intru şi în tartar.
ZOIŢA (deschizând ornicul): Te iubesc.
IORGU: Încă o dată... (Intră în ornic.)
ZOIŢA: Te iubesc. (În parte.) Am câştigat rămăşagul.

nesomn...

canta cocosul. e ora 5 si eu n-am pus geana pe geana. da, nu am glumit. locuiesc intr-un peisaj bucolic, la margine de Bucuresti, iar oamenii au pasari - atatea cate le mai permite legea.
la miezul noptii, inima mi-a fost sfaramata. bucatile sunt raspandite in interiorul meu. incerc sa le adun. oare nu sunt destul de curajoasa? poate ca nu! si, cu toate astea am trecut prin zeci de sabii ale vietii. spitale - vazand oameni care si-au dat sufletul -, am rabdat de foame o perioada - si nu imi e rusine sa o spun, caci acum am alta valoare a banilor, si am invatat sa dau din putinul meu celor care au intr-adevar nevoie. da, am si momente in care am nevoie de ajutor, pe care nu i primesc asa usor, caci sunt o tipa perfectionista. am zile grele, in care sunt epuizata psihic si am pretentia ca cei care ma cunosc si imi sunt prieteni, ma pot intelege si accepta cu toane. GRESIT! e necesar sa ma comport ca o femeie tipar, o femeie puternica, ce nu are voie sa greseasca sau sa nu inteleaga ceva tehnic sau sa il ia in brate pe faimosul "NU".
a fost o dimineata de vara, prima zi de bacalaureat si s-a dat basmul cult si am auzit despre Harap-Alb. sunt obosita. i ochi parca am firicele de nisip!
sa va fie saptamana senina!
sper sa se lumineze si a mea, sa gasesc intelegere si iertare! sunt un om normal, care doreste sa faca enorm de multe, si asta singura... spre bucuria celorlalti.
multumesc Tudor pentru ca mi-ai deschis ochii si am priceput ca pot mai mult si ca nu am suficienta incredere in mine. totul... absolut totul, vine din copilarie! am nevoie de cineva care sa manifeste rabdare cu mine.

"Doamne, ajută-mă să-mi umplu sufletul de iubire pentru a mă elibera de puterea fricii care îmi dictează alegerile şi îmi îngrădeşte aspiraţiile. "

"Mai mult ne pune în mişcare teama, decât ne pun aspiraţiile." Vasile Ghica