luni, noiembrie 21

Obosita...

Sunt atat de obosita, incat mi-am pierdut zambetul...

Sunt atat de suparata ca intalnesc oameni rai sau care au o doza prea mare de mandrie gratutita...

Dar sunt atat de fericita ca intalnesc OAMENI BUNI SI SINCERI, care imi poarta noroc... care imi sar in ajutor, care ma sustin, care vad frumosul din mine (acoperit uneori de o doya de zgarcenie, rautate, scepticism, teama)....

Nicicand nu mi-am dorit atat de mult liniste.... sa stau cu mine si cu oameni putini, dar buni in preajma... sa nu mi se ceara sa rezolv probleme, sa ma exprim literar sau elevat. Vreau doar relaxare, somn, lectura, imbratisari, o desprindere de acest oras inbacsit pe care sa- l vizitez doar de cateva ori pe an. Toate drumurile si discutiile mele duc spre Paris. :) AMIN!