“Niciodata nu te voi trada de tot, desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas. Cand te-am urat, nu te-am putut uita. Te-am refuzat, ca sa te schimbi. Te-am blestemat, ca sa suport sa fiu fara tine. Te-am chemat si n-ai venit, am urlat si nu mi-ai zambit, am fost trista si nu m-ai mângâiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întaia clipă a vietii si fulgerat-am inceputurile tale. Dar recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el şi nimeni altul; recunoscator pentru acea intalnire, de nimeni aflata; acea intalnire nu se uita, ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati. Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare. Jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti niciodata de tine.” (Emil Cioran - Amurgul gandurilor)
Un comentariu:
Tradare fata de tine, ca om, ca suflet. Da. E rau sa nu te mai recunosti. E greu sa te accepti uneori. Toti gresim.
Trimiteți un comentariu