Un animal inventat

 Castor elegans - Castorul zburător

 

      Castor elegans este, fără doar și poate, cel mai folositor animal care ar trebui inventat. Acesta este un hibrid între Petaurista elegans și Castor canadensis. Castorii zburători au aparențele unor castori normal, având dinții foarte mari. Pe lângă aspectul exterior al unor castori, aceștia mai pot fi caracterizați și prin agilitatea unei veverițe și prin membrana dintre picioarele sale care îi poate ajuta la planare. Ei locuiesc în preajma lacurilor, lacuri în care își construiesc baraje precum castorii canadieni. Pentru construirea barajelor, castorii zburători se cațără în copaci și taie crenguțe uscate din vârful acestora. Prin acțiunile lor, reprezentanții speciei reduc nivelul inundațiilor locale și curăță arborii de adaosurile absolut nefolositoare. Ei se hrănesc cu vegetale, mai exact cu aceleași plante ca și iepurii. Fiind de două ori mai puternici ca aceștia, ei alungă specimenele, reducând numărul acestor dăunători. Fiind foarte aprigi, ei își păzesc cu meticulozitate teritoriul, marcându-l cu niște mirosuri produse de o glandă aflată pe cerul gurii. Speciile care le tulbură liniștea sunt alungate în foarte scurtă vreme, astfel reducându-se numărul nevăstuicilor, dihorilor, bursucilor și chiar al ciorilor din zonă. 

        Oare de ce nu ar putea fi inventat Castor elegans? Cred că, prin acțiunile sale, ar putea deveni un pilon foarte important în echilibrarea ecosistemelor.  

     

              Elevul dvs,,

                    Teodor Grama

O poveste despre iubirea de soră

Piatra albastră

 

Bijutierul era așezat la biroul său, privind distrat strada prin vitrina elegantului său magazin.
O fetiță se apropie și-și lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albaștri ca cerul se luminară. Intră hotărâtă în magazin și arătă cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.
- E pentru sora mea. Puteți să mi-l împachetați frumos pentru un cadou?
Patronul magazinului o fixă din ochi pe micuța clientă și o întrebă:
- Câți bani ai?
Fără să pregete, ridicându-se pe vârfuri, fetița puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise și o goli. Căzuseră câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici și niște figurine.
- Ajung? întrebă ea cu mândrie.
- Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când mama nu mai este, ea e cea care-i ține locul și niciodată nu are nici măcar o clipă pentru ea. Astăzi e ziua ei și sunt sigură că o voi face foarte fericită cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeași culoare ca ochii ei.
Omul se duse în spate și reveni cu o hârtie de împachetat nemaipomenit de frumoasă, roșie cu auriu, cu care împachetă cu grijă cutia.
- Ia-o, spuse el fetiței. Și du-o cu grijă.
Fetița plecă foarte mandră, ținând pachetul ca pe un trofeu.
O oră după aceea, în bijuterie intră o fată frumoasă cu părul de culoarea mierii și cu niște ochi albaștri minunați.
Puse cu hotărâre pe tejghea pachetul pe care bijutierul îl făcuse cu atâta grijă și spuse:
- Colierul acesta a fost cumpărat de aici?
- Da, domnișoară.
- Și cât a costat?
- Prețurile praticate în acest magazin sunt confidențiale: nu privesc decât pe client și pe mine.
- Dar sora mea avea doar câțiva bănuți. N-ar fi putut cumpăra niciodată un colier ca acesta!
Bijutierul luă cutia cu prețiosul ei conținut, o închise, refăcu cu grijă ambalajul cadoului și-l înapoie fetei.
- Sora dumneavoastră a plătit. A plătit prețul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva: a dat tot ceea ce avea.

 

Maxima zilei despre iubire

Iubirea este ceva absolut, si nu poate fi diminuata de timp sau distanta. Poate fi eclipsata de teama, dar stralucirea ei nu scade,de fapt, niciodata; frica inchide mintea; iubirea dechide inima  si dizolva frica.

Brian Weiss

Toma şi.... manierele la masă

Toma vine de la şcoală

Îşi lasă ghiozdanul pe cuier

Pe mîini rapid se spală,

Hainele le schimbă cu ceva lejer.

Faţa de masă frumos o-ntinde,

Farfuriile cu grijă le-aşează,

Pîinea o taie felii rotunde

Tacîmurile tacticos le-aranjează.

Frigiderul uşor îl deschide,

Oala cu supă de toarte o ţine,

Cu polonicul o porţie măsoară

Pe aragaz atent o „strecoară”.

Zîmbind, băiatul cruce îşi face,

Mulţumind pentru sfînta mîncare,

Lingura în farfurie o introduce

Şi supa o-nghite cu multă savoare.

Cu şerveţelul la gură se şterge

Farfuriile cu detergent le spală,

Firimiturile în palmă le strînge,

Şi bucuros pleacă la joacă.