În miez de noapte,
Picioarele-mi devin corzi elastice,
Ce te caută.
În umbra Lunii,
Suviţele rebele strigă după degetele tale străvezii,
Ce au lăsat amprente.
În sunetul vântului,
Sufletul îmbrăţişează norii de gheaţă,
Ce potcovesc emoţii.
joi, martie 15
Alegeri...
Ieri am primit de la un deputat, cu ocazia zilei de 8 martie, o carte "Secretele parintelui deplin" de Nancy L. Van Pelt si un CD cu Strauss. Frumos. Ma pregatesc temeinic pentru a deveni parinte... :))
Sunt trezita de telefonul prietenului-vecin care e trist ca este nevoie sa isi cumpere singur perdele. Imi marturiseste ca nu a facut acest lucru pana acum, crezand ca se va casatori si va face alegerile impreuna cu sotia. Imi pare rau cand il simt trist, dezamagit, chiar speriat uneori...
-Lasa, sotia ta va aprecia gustul tau...
-Sper sa ai dreptate...
E greu uneori sa impaci si sa linistesti oameni. Eu ma straduiesc.
M-am impacat cu mine... cu starile mele. Cand mi-e greu, stiu ca tot ce ma poate salva e zambetul si scrisul. Imi scot literele, le rog sa aleaga din sufletul meu amintiri, emotii, dureri.... si sa le coloreze. Cuvintele le transforma in pasari ce zboara spre inalt. Acolo, ingerii, le preiau ca pe baloanele de sapun, in joaca. Citind, se indragostesc de unele si le indeplinesc.
E greu sa gasesti pe cineva compatibil...
E greu sa fii bun si vesel si in acelasi timp atat de singur.
E greu sa renunti mereu TU la planurile tale pentru a multumi pe altii, care nici macar nu apreciaza.
E greu sa iubesti si sa nu primesti pe masura....
E greu sa traiesti cu teama ca vei ramane singur, desi nu va fi asa... fiecare sac isi are petecul sau.
Sunt trezita de telefonul prietenului-vecin care e trist ca este nevoie sa isi cumpere singur perdele. Imi marturiseste ca nu a facut acest lucru pana acum, crezand ca se va casatori si va face alegerile impreuna cu sotia. Imi pare rau cand il simt trist, dezamagit, chiar speriat uneori...
-Lasa, sotia ta va aprecia gustul tau...
-Sper sa ai dreptate...
E greu uneori sa impaci si sa linistesti oameni. Eu ma straduiesc.
M-am impacat cu mine... cu starile mele. Cand mi-e greu, stiu ca tot ce ma poate salva e zambetul si scrisul. Imi scot literele, le rog sa aleaga din sufletul meu amintiri, emotii, dureri.... si sa le coloreze. Cuvintele le transforma in pasari ce zboara spre inalt. Acolo, ingerii, le preiau ca pe baloanele de sapun, in joaca. Citind, se indragostesc de unele si le indeplinesc.
E greu sa gasesti pe cineva compatibil...
E greu sa fii bun si vesel si in acelasi timp atat de singur.
E greu sa renunti mereu TU la planurile tale pentru a multumi pe altii, care nici macar nu apreciaza.
E greu sa iubesti si sa nu primesti pe masura....
E greu sa traiesti cu teama ca vei ramane singur, desi nu va fi asa... fiecare sac isi are petecul sau.
Teama
Teama muşcă din pielea roz
Şi îi cresc solzi.
Aerul devine ocean
Ce înghite fricile, temerile, îndoielile
De culori diferite, cu forme diafane.
În orizontul violet cu gust sărat,
Teama capătă aripi
Şi devine zmeu.
Dorul de tine se adună în atomi cenuşii
Preschimbaţi în cavalerul cu armură.
În razele unui soare semicircular
Teama pare o zeiţă
Ce-mi seamănă.
Zâmbetul adormit se îmbracă în pijamale cu dungi.
Acoperim patul cu cearşaful Lunii şi visăm.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)