Temeri

Acum, când nu mai sunt singură, ci mama a doi copii minunați, temerile au crescut de la sine. Dacă mă îmbolnăvesc? Dacă nu pot să îi ajut când și cât au nevoie? Dacă le transmit ceva virusuri de  la școală? Multe dacă...

Am fost și încă sunt...o personaă optimistă, care știe ce vrea, care muncește asiduu pentru visele ei. M-am înscris la cursuri de dezvoltare personală pentru a mă încuraja că se poate orice, cu perseverență și multă muncă, dar și cu oamenii potriviți alături. Am ajuns într-un punct în care sunt foarte obosită, epuizată fizic și psihic. Am ajuns să mă tem de moleșeala mea, de neputința de a mai scrie noaptea, de nereușita trezitului în zori. E greu! Știu că va fi bine, dar mă tem că rămân în urmă cu toate. 

Nu știu cum să fac?! Clar am ales greșit pe undeva... cândva... 

Am nevoie de soluții, deaorece știu că ele există.  

Ianuarie pentru mine e .... MAGIE

Ianuarie pentru mine este plin de magie, amintiri și clipe frumoase. 

Îmi reamintesc an de an cum am mers la ultimele controale medicale, cum am fost programată pentru cezariană, cum mi-am întâmpinat micuții. 

Apoi, emoțiile din spital. Ușoara depresie postpartum și sosirea acasă. Nu a fost ușor singură cu ei doi, plus treburile de prin casă, plus dorința de a scrie și de a citi. 

Dar au trecut trei ani de atunci. Ani frumoși, cu emoții și zâmbete, cu bucurii și joacă, cu momente în care m-am simțit neputincioasă, cu povești și clipe magice când ei mi-au oferit energie și lecții de viață. 

Astfel că, mâine în zori, 7.28 și 7.30 se reactivează amintirile, emoțiile.

Îi iubesc tot mai mult. Fiecare zâmbet, fiecare năzbâtie, fiecare cuvânt îmi aduce bucurie.

Când Ana îmi spune „ești mama mea” și mă îmbrățișează, simt că tot Universul îmi inundă sufletul. 

Când Horia mi se aruncă în brațe cu dor și îmi mărturisește cu emoție în glas că i-a fost dor de mine. 

Îmi doresc pentru ei sănătate, drum luminos și ambiție cu scop pozitiv.