marți, noiembrie 16

despre iubire...

de o saptamana invat de la niste pusti de clasa a V-a ce inseamna prietenia adevarata... si iubirea.

ea, si-a pierdut intr-o seara bentinta, intr-un morman de frunze. el o ajuta sa o descopere. trec pe langa ei, imi ies in intampinare si-mi povestesc. ii mangai putin - sunt frumosi, si puri si zambitori.
el, protector, o intreaba:
- Alice, cat costa?
ea ii raspunde.
- iti cumpar maine alta. acum, hai acasa. oricum era intuneric.
o prinde usor pe dupa umeri... si pasesc unul langa altul. zambesc si le urez pofta buna.

azi, la ora de educatie pentru sanatate, aveau de facut o compunere pornind de la anumite cuvinte. desi aveau note, au insistat sa citeasca fiecare. el scrisese despre ea - in timpul acesta ea il privea zambind; ea a scris despre el, iar privirea lui merita imortalizata.

eu... o romantica incurabila... eram fericita pentru ei... pentru iubirea lor atat de curata si sincera. astea sunt cele mai frumoase!

mi-am aminitit cum, fiind prin casa a VI-a, un coleg ce ma simpatiza si nu stia cum sa-mi intre in graţii, imi facea plansele pentru desen (da, eram si sunt antitalent; acum, de bine de rau, mai desenez frunze, celule si euglene... ha ha ha). originala declaratie de dragoste, nu?

e atat de bine sa fii mic si fara minte! :))

zgomot

Zumzetul tantarului ma asurzeste. Imi acopar capul cu plapuma, dar nimic. taraitul ascutit, puternic, inalt, mi-a patruns in timpanele ce vibeaza ca o toba. Ajung in visele cele mai cumplite, cu temeri si greseli ce nu-mi pot fi iertate. Tresar, strang puternic din pleoape, imi incolacesc bratele in juru-mi. imi par atat de fragila, atat de slaba, incat le dau dreptate celor care-mi spun ca pot lovi si in vis cu oasele genunchilor mei.

Pe acelea meleaguri se aude Balada fur Elise de Bethoven. Imi place. Fiecare sunet, nota muzicala ia locul globulelor albe din sange. Capat imunitate la rautate si ganduri pesimiste. Inima-mi tresalta si zambetul este readus pe chipu-mi livid si trist, acaparat de teama pana acum cateva clipe. Acum, aud doar zgomotul sistolic si diastolic al inimii. Ritmul e normal. Rasuflu usurata.

Ma trezesc intr-un sunet sinistru de sirene de salvare. Deschid ochii brusc, corpul mi se arcuieste si din trei pasi sunt la fereastra. Oare e pentru mine? salvarea mea de temeri si frici? Nicidecum. Eu sunt in regula, nu am motive pentru care sa ma tem.

Sirenele se pierd in zarea rosiatica marcata de un soare rotund, vesel si optimist.