Creioane colorate

Am luat creioane colorate si desenez. Ce? O intersectie. Cu zebra, semafoare, nenea politistul in centru -centrul imaginar al intersectiei, ca sa vorbesc in termeni adecvati.

De cand tot citesc legislatie au inceput sa-mi placa intersectiile. Intr-o zi, zarisem un politist care dirija circulatia. M-am oprit "fascinata" sa ii observ gratia din miscari. Am constientizat ca s-a facut verde pentru pietoni, iar daca ma vede asa "pasionata" de domnia sa, dau de banuit si nu-i bine. Am traversat zambind. Nu puteam rade de nebuna, singura pe drum. I-am mai aruncat o ocheada de pe partea cealalta a drumului.

Cata armonie in miscare. Bratul ridicat vertical... oprire. Bratul stang orizontal, oprire pentru masinile care vin din fata. Eii... hai ca nu va plictisesc. Este, cel putin pentru mine, o adevarata "arta a miscarii". Stiu ca, atunci cand voi deveni soferita, am sa dardai de fiecare data cand voi vedea un domn care dirijeaza circulatia.

Am asezat la semafor o tanara senzuala, cu parul fluturand in vant, de culoarea ciocolatei. Daca stai destul de aproape de ea, se simte aroma ciocolatei calde. Adaug cateva suvite aurii, care sa magnetizeze privirile celor din jur. Buze senzuale, lucind in razele soarelui stralucitor. Talie de viespe, picioare lungi. Nimic? Niciun claxon? Cata civilizatie! Nu pot sa cred!

Masini multe la semafor, colorate si vesele. Altele sunt triste. Chiar imbufnate si nemultumite pot spune. Cred ca sunt stresate.

"Domnule politist sunt turmentat... "

Aspiratii

Am imprumutat aceasta fotografie de pe un blog. Imi place si ma inspira.

Vreau sa urc. Cat mai sus posibil. Dar nu asa, dintr-o data, heirupist. Nu. Incet si sigur. Treapta cu treapta. Sa simt bucuria fiecarui nivel parcurs. Sa o simt intens, sa-mi patrunda in toti porii, sa ajunga la suflet, sa ma simt multumita si utila, apoi sa-mi continuu drumul.

Se poate urca pan' la cer? Nu stiu. Ma intreb adesea. Daca fac ceea ce trebuie, daca cer ajutor divin si multumesc de fiecare data cand il primesc, poate am sanse se ajung acolo. Macar sa vad cum este si sa ma intorc sa indrept lucrurile aici, printre semeni.

Cand ajung departe, am sa ma uit de unde am plecat. Am sa fiu mandra de evolutia mea, dar am sa intind o mana si celor de jos, care doresc sa urce si intampina piedici sau le este teama de inaltime.

Nu putem sa fim toti la acelasi nivel ierarhic. Piramida s-ar dezechilibra si cred ca, cu ea, intreg Universul.

Fiecare treapta isi are oamenii sai. E bine sa stim cat putem, unde trebuie sa ne oprim. sa nu-i invidiem pe cei care pot mai mult, au o alta constitutie, poate si un alt destin. E bine sa ne dam la o parte si sa-i lasam sa treaca. Chiar sa le oferim un umar de sprijin.

Aspir la o viata mai buna. Aspir la stabilitate si siguranta. Aspir la statutul de mama. Aspir la iubire neconditionata.

Fie ca aspiratiile fiecaruia sa se indeplineasca!