Sunt romanca

Dupa ce am vizionat doua interviuri cu oameni ai culturii romanesti, pot spune, cu mandrie, ca sunt fericita sa fiu romanca.

De multe ori, am fost intrebata de ce nu plec in strainatate sa lucrez. Mi s-au tot descris laboratoarele din afara - am imaginatie destul de bogata pentru a le vizualiza - dar, n-am fost tentata. In primul rand iubesc familia, prietenii. Sunt o fire sociabila (am fost plecata la conferinta in strainatate si mi-am facut prieteni) dar, imi plac oamenii de aici, care ma cunosc cu bune si cu rele, prieteni care imi ofera umarul sa plang sau imi cer sa le povestesc ceva, in stilul meu haios. Zambesc, si-mi amintesc ca era o vorba: "Mai bine in satul meu fruntas, decat la oras, codas". Asa si eu. Mai bine spal vase aici, daca e nevoie. De ce sa bat atata drum?

De la ce am pornit de fapt... ma gandeam ca avem atatia oameni capabili, genialitati in tara asta, care au indurat viata aici, in Romania, desi puteau castiga foarte bine in alta tara.

Am urmarit un interviu cu Lamia Beligan, fiica actorului Radu Beligan ( o somitate a teatrului). Facea reclama la piesa de teatru de la Teatrul National Bucuresti - "Sinucigasul" cu Dan Puric, Lamia Beligan (o distributie numeroasa). [Sper sa ajung sa o vad pana la sfarsitul stagiunii]. Apoi, discuta foarte frumos, despre tatal sau, care sustine conferinte despre viata si arta teatrului. Spunea ca, a fost uimita sa vada atatia tineri prezenti, care au plecat cu lacrimi in ochi. [Am primit newsletter de la TNB si am pregetat sa imi rezerv bilet]. Sper sa gasesc cartea "Notele unui insomniac" a lui Radu Beligan, de fapt jurnalul sau, scris de mana, reeditat. Lamia povestea cu efervescenta despre atractia oamenilor catre lumea teatrului. Sunt spectacole care se joaca cu casa inchisa (confirm asta; de exemplu piesa teatrala "Egoistul" se joaca demult cu casa inchisa).

Un al doilea interviu, a fost cel realizat de Emil Hurezeanu cu dnul Ioan Holender (roman din Timisoara, plecat de 50 de ani din Romania), directorul Festivalului George Enescu si conducatorul Operei din Viena. Nu ii e rusine cu faptul ca e roman. Din contra, povestea cu atata patos despre educatia primita aici, in acel colt intercultural al tarii noastre, orasul Timisoara, care, pentru el, reprezinta de fapt o "TARA". Spunea ca ar trebui sa fim mandri, ca suntem una dintre putinele tari din Europa care organizeaza un astfel de festival de muzica clasica.

Avem o tara frumoasa! Cu istorie, geografie, traditie, patrimoniu cultural bine definit.

Haideti sa o punem in valoare. Sa facem tot ce putem -noi, astia mici- pentru a o pastra frumoasa sau chiar sa prospere!

"Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creste!"