Ultima lectura

"Zilele regasirii mele" de Elena Ferrante... ajunsa la final.

Am inteles inca o data - poate voi si invata intr-o zi - ca barbatii cu suflet mare, amabili, atenti, sprijin la nevoie, nu sunt cei frumosi, cu bicepsi si abdomen plat. Am inteles ca oamenii care te iubesc si te apreciaza sunt intotdeuna la un pas de noi, insa noi nu sesizam.

Eu una sunt oarba. Nu vad cine ma apreciaza. Stau in banca mea, atenta si cuminte, asteptand sa fiu aleasa. E cel mai bine. In asteptarea asta, poate mi se limpezeste privirea si voi zari omul destinat sa-mi fie alaturi la bine si la rau.

De ce tatii fug intotdeuna de responsabilitati? De ce vor sa fie doar ei iubiti si rasfatati? De ce tatii cauta adesea femei mai tinere? Atatea de ce-uri.... Ma opresc. Oricum pot gasi o mie si unu de raspunsuri sau poate niciunul.

Femeile au intuitie... asta am mai inteles din cartea lecturata.

Bicicleta

Mi-e dor sa merg pe bicicleta.

Am invatat sa pedalez pe bicicleta cu roti ajutatoare a unei vecine. In clasa I, pentru ca am luat premiul intai, mi s-a cumparat bicicleta. Nu mai stiu exact cum se numea. Fiecare model avea un nume. Era Pegas, cea cu coarne lungi. A mea se numea ceva gen Modern. Nu ar trebuie sa spun caci nu stiu exact. Poate isi aminteste cineva si imi spune si mie.

M-am plimbat multi ani. Cand am devenit domnisoara, mama a zis: "Gata. E timpul sa pui capat acestei activitati baietesti." Mama si-a dorit intotdeuna fete si ne-a educat in stil vechi, cu maniere si ne-a dorit foarte feminine. Nu m-am opus. Am plans putin dupa ea. Era doar un dar bine meritat. Invatasem foarte, foarte bine.

In vara, m-am intalnit la un pahar de suc si o ora de vorba, cu un prieten "vechi" - care e atat de bun, pe masura ce se invecheste e mai aproape de sufletul meu - care este administratorul site-ului www.haios.ro. Eu tot ii trimiteam materiale pentru site, inclusiv bancuri. La categoria bancuri are organizat concurs. I-am spus ca eu chiar merit premiul. Mi-a spus ca imi cumpara bicicleta. Imi doream si imi doresc bicicleta. Chiar isi cumparase un coleg de servici si eram tentata sa fac o tura, dar imi era rusine de colegi. Totusi sunt o lady. Ha ha ha. M-am simtit stanjenita in acea clipa. A insistat. Am acceptat. Sansa nu mi-a suras. S-a inceput lucrarea de reabilitare a strazii pe care locuiesc. (Ce jurnalistic m-am exprimat hi hi hi). Nu aveam cum sa merg cu bicicleta intr-o zona de mlastina - nu exagerez, asa era strada pe ploile acelea torentiale. Foloseam pungi sau cizme de cauciuc, cine avea. Prietenul meu nu a crezut. A spus ca il refuz si asta e o scuza buna. (Stie ca sunt orgolioasa. Adevarul e ca nu prea eram de acord sa accept. Mi s-a parut putin cersit premiul.)

Ieri ma intreba daca mi s-a reparat strada "pentru bicicleta". Din pacate nu. Am crezut ca am pierdut premiul. Mai ales ca s-a terminat oferta de la "Carrefour". Ma consolasem cu gandul. Dar mi-a scris urmatorul mail: "pai nu trebuie sa-ti cheltuiesti banii de concediu pt bicicleta, ca in continuare iti sunt dator cu 4 milioane, doar ca ziceam ca s-au terminat promotiile la bicicletele faine din Carrfefour."

Sper ca in septembrie sa ma plimb cu bicicleta. Ha ha ha... e sansa mea!