Povesti nemuritoare

Ploua torential.

Eram noi si radeam cu hohote.

Eram uzi leoarca.

Am intrat intr-o librarie.

Mirosul cartilor e mai puternic.

Ciudat. Nu gasim decat "Povesti nemuritoare".

Cumpar multe. Ii dau si lui. Cadou.

Asa, poate ma va iubi intr-o buna zi.

Poate ma voi regasi in timpul si personajele cartilor sale.

Ploaia se opreste. Iese curcubeul (ROGVAIV - SPECTRUL SOLAR).

Iesim tinandu-ne de mana, fericiti ca avem povesti.

Iancu Jianul, zapciul

Invatand si plictisindu-ma, am spus sa mai butonez putin sa mai vad oameni, sa aud voci.

Am gasit filmul romanesc "Iancu Jianul, zapciul". Am nimerit chiar intr-un moment in care era el. Filmarea ochilor sai m-a cutremurat. Ochi mari, sinceri, caprui (care fura inima oricui), frumosi. Un om frumos in ansamblu. Ma gandeam, ce atata Brad Pitt, George Clooney si altii, caci noi avem actori de o mie si una de ori mai frumosi, mai talentati.

Mi-am amintit ca am citit poeziile si dedicatiile scrise pentru Lavinia, sotia lui, si mi-au dat lacrimile. Cata iubire, devotament, patima adevarata, unire in cuget si-n simtiri.

O poveste de dragoste minunata, cu chemare si pasiune, asteptare si recunostinta.

Oameni minunati, de la care avem zilnic cate ceva de invatat.