O dragoste numai a mea..... :)

O voi primi...
"noi" o scoatem la capat...

Eu si cersetorii

Luni. Zi libera pentru mine. Mi-e dor nebun de stat eu cu mine. Ma trezesc tarziu si mi-e asa bine. Ma intind si visez cu ochii deschisi. E soare si e cald afara.Turturii lungi, fiorosi, se topesc pic cu pic. Plang de ciuda ca pleaca din locuri dragi, ca nu vor mai vedea oameni pana in iarna viitoare.

Formez numere. Primesc telefoane. Zambete. Tristete. Vesti bune. Vesti triste.

Pornesc spre manastirea Radu Voda. Ma rog cum ma pricep.... La poarta bisericii, un pusti de vreo 4-5 ani,imi cere bani. Nu-l privesc, deoarece nu i-as rezista. Nu am bani in aceasta perioada, si am destule datorii si cheltuieli. Pustiul nu s elasa.
-Domnita, nu vreau bani. Va rog, ascultati-ma.
Inima mi se face tandari, se topeste ca inghetata in fata soarelui jucaus.
Cei mai frumosi ochi verzi vazuti vreodata - si mie nu prea imi plac ochii verzi - ma fixeaza.
- Nu vreau bani.
-Bine, raspund, dar totul se rezuma la bani.
-As vrea, daca aveti pe acasa, niste hainute. Si... as mai vrea niste cizme lungi si negre.
-Bine, am sa caut si am sa iti aduc.
-Daca puteti, va rog, imi aduceti si niste jucarele?! Eu nu prea am.
Aici, m-a atins. Bucuria si dorinta jocului, a magiei copilariei.... m-a determinat sa decid.
-Iti voi aduce.
-CAnd? intreaba cu privirea atintita asupra mea.
-Maine, promit.
- Unde ne intalnim?este intrebarea pustiului.
Apare si o fata la vreo 17 ani.
-Este fratele meu. Chiar veniti maine? Multi ne promit, dar nu se mai intorc. Va las un numar de telefon sa ne sunati cand veniti.
Off... bani de telefon au.... imi zic...poate gandesc gresit si judec. Nu stiu....
Adesea sunt trista ca nu am copiii mei, si atatia oameni au copii si nu le acorda atentie si nu le asigura un trai decent, si fac copii in nestire. In fine, mi-am promis ca nu ii mai reprosez asta lui Dumnezeu....
Voi face un pachet cu ce gasesc si ii voi duce acelui baietel, care a stiut sa isi negocieze atat de frumos dorintele.

Visele se implinesc. Zambesc cand imi amintesc ce frumos vorbea baietelul intalnit azi. Avea un timbru atat de melodios... :)

Provocare scriitoriceasca III

O noua provocare va asteapta.

Aveti de completat versurile unei poezii. De aceasta data, postati la rubrica comentarii scrierea dvs.
Termen 2 martie 2012, orele 22.30.

Poezia aleasa apartine lui Spiridon Popescu, volumul "Eseu despre glorie", editura Alcor.

Mi se facuse propunerea

Mi se facuse propunerea sa...........
insa copacii........
incat m-am temut ca............
n-o sa-mi................ niciodata.

Astazi ......
ca n-am ascultat..........
si m-am nascut.....
fiindca iarba a devenit atat de ...............
incat ......
ca boturile ............ negri
ii sunt.......
decat ..........

Premiul (care se va alege pe baza voturilor; cea mai votata varianta, va fi desemnata castigatoare) consta intr-o carte de poezii. :) Mult succes. Inspiratie.

Petrecere cu film si gatit

Vineri am primit un mail de la o prietena psiholog, o femeie micuta, dar energica precum un titirez. M-a ajutat sa trec peste momente grele. Mi-a folosit povestile ca material didactic la gradinita unde preda sau in tratamentele pentru copiii consiliati.

Asadar, in mailul cu pricina, ma invita la o petrecere tematica (e maesta in asa ceva): sushi si film corean.

Citesc in cancelarie.... colegii incep sa ma "invidieze" pentru sansele mele de socializare. Cuvantul "socializare" imi aminteste de prietenul meu care munceste de acasa si simte nevoia de a intalni oameni, de a schimba modul de viata. Il sun si il intreb daca doreste sa ma insoteasca (sincer eu sunt destul de obosita si as prefera sa stau si sa dooooorm, mai ales ca sambata "servesc" olimpiada de matematica).
"Da, merg, bineinteles", raspunde fara a sta pe ganduri.
Perfect.

Ajungem la destinatie.
"sa gatinm asadar!" spune gazda.
"sa gatim?" ihmm... nu e punctul meu forte si sincer, nici nu-mi place.

Fara comentarii, nu ma pot face de ras... ma voi descurca intr-un fel sau altul. asadar, gatesc papanasi. suuper. fiecare invitat a facut ceva. masa a fost gata: sushi, papanasi, salata de fructe cu miere si scortisoara.

Prietenul imi spune: "Ti-au iesit buni papanasii. eu chiar ma intreb cum de nu pune un barbat mana pe tine. " hahaha. ma ating timid barbatii si fug mancand pamantul, de teama ca nu pot tine pasul cu mine, ca le voi cere sa iesim prea des din casa si vor pierde meciul de la Tv (nu au habar ca le pot oferi chiar bilet la meci pe stadion daca stiu sa ma iubeasca - asta invat si eu de la elevii mei). Ma amuza ca, ajunsi pe teren sigur, la distanta foarte mare de mine, ma cauta din cand in cand cate unul. Intr-o perioda eram revoltata cand se intampla asta. Si voiam sa ma lase in pace. Acum, zambesc si ii iubesc asa cum sunt, de la departare, pentru lucrurile bune pe care le-am invatat de la fiecare, pentru ceea ce imi ofera, pentru ca apar din cand in cand si ma motiveaza intr-un fel sau altul sa devin mai buna, mai puternica, sa imi implinesc alte vise....

Filmul vizonat a fost "HUGO" de Martin Scorsese cu Ben Kingsley si Jude Low. Este vorba despre implinirea viselor, despre importanta lecturii si a povestilor in educatia copiilor, despre aparitia cinematografiei create de George Milies, dupa fratii Lumiere. SUPERB filmul! Am zambit fascinata de aparitia turnului Eiffel in peisajul filmului, plus muzica frantuzeasca de fundal.... [ ma surprind in mod placut: eu nu sunt o cinefila; dar de la inceputul anului, am urmarit saptamanl 2-3 filme]. {cresc cultural... si asta ma bucura enorm. lucrez si la capitolul muzica. spun asta nu cu mandrie, ci cu dorinta de a intalni oameni care sa ma educe in aceste domenii. anunt cu interes, ca vreau sa invat despre pictura}. Filmul mi-a conturat doua idei de povesti.

O saptamana minunata sa aveti.