Zi involburata se anunta. clipele se grabesc sa se grupeze in minute. Se imping, ametite, mai mai sa-si rupa firele din care sunt tesute. Ce, nu stiati ca ele, clipele, sunt realizate din fire subtiri de matase? Ei bine, aflati acum. Clipele magice sunt aurii, stralucitoare, sunt rafinate si silfide. Clipele in care o privire de-a lui ti se pare eterna, de neuitat, ca nimeni nu te-a privit astfel nicicand sunt argintii, ca acele de siliciu din structura unor protozoare. Clipele in care astepti un semn de viata de la el sau vestea ca testul de sarcina este pozitiv sau ca ai fost admis la facultate, sunt alungite si au culoare cameleonica. Nu le prea indrageste nimeni. Aduc multa tensiune.
Minutele, arogante si cochete se grabesc sa miste acele ceasornicului. Nu inteleg ce atata graba. Oare ele nu se gandesc ca imbatranesc si ele?
In fine, minutele se strang la o sueta despre dragoste si viata si necazuri si dezamagiri si asa trec orele.
Ea, fata zambitoare, dilata timpul. Are o putere angelica, iar atunci cand intalneste oameni care-i plac, care stiu sa-i mentina zambetul pe chip, roaga timpul sa stea putin in loc sa-i priveasca. E atat de minunat cand este rasfatata, si sustinuta in nebuniile ei jucause. Timpul e un crai cu ochi verzi, care iubeste jocul acestei fetei. Stie ca merita sa fie fericita. Are incredere in ea, caci ii cunoaste de atatia ani capacitatea de a darui bucurii in juru-i.
Timpul jongleaza cu anotimpurile. Acum, craiului i s-a facut dor de primavara si a rechemat-o la o vizita de cateva saptamani bune. Cu mic, cu mare, oamenii se bucura de timp, dar mai ales de vreme, caci vremurile sunt aceleasi de fapt.
Clipele nu mai au rabdare, minutele isi pierd eleganta, orele sunt ciufulite si se formeaza valuri de timp franjurate care spala vise si dorinte si momente de bucurie si trairi emotionante si nasteri si morti….
