Cioc-cioc.
-Cine e?
-Eu sunt, Doamne. M-am ratacit. Nu stiu care e drumul meu. Pe unde sa o iau?
-Imediat iti dau harta vietii tale. Ai atatea drumuri de parcurs. Sunt multi cei care au nevoie de tine, de zambetul tau, de caldura sufletului tau, de imbratisarile tale.
Dumnezeu se duce si-mi aduce harta. E atat de frumoasa. Are forma de inima si este inscriptionat numele meu. Intr-un colt, se observa o fotografie de-a mea...dar cu aripi. Zambesc. As rade, dar de fapt, imi vine sa plang. Sunt emotionata.
-Doamne, mai am o intrebare.
-Spune, draga mea.
-Chiar poti face minuni? Exista miracole?
Atunci, Dumnezeu zambeste -ca de fiecare plan pe care ni-l facem fara sa-i cerem permisiunea - ma ia pe dupa umeri si-mi zice:
-Da, pot face minuni.
-Chiar si pentru mine care nu te-am ascultat, am avut perioade in care te-am abandonat si am gandit urat despre oameni?
-Chiar si pentru tine. Cat de curand. Ai sa vezi! Stii ca nu ma pot supara pe tine. Atunci cand tu crezi ca te-am parasit, Eu de fapt te tin in brate si am mare grija de tine. Te indepartez putin de oamenii care nu stiu sa te aprecieze. Te rog sa-i ierti. Ei au nevoie de rugaciunile tale si de iertarea ta pentru a invata sa traiasca altfel.
-Tu ma auzi mereu, Doamne?
-Intotdeauna.
-Si de ce nu-mi raspunzi cand te intreb: "De ce Doamne iarasi eu?"
-Iti raspund. Mereu. Sunt lectii de viata. "Ce nu te omoara, te face mai puternic."
-Multumesc Doamne. Te rog, atunci cand privesc spre Tine, sa-mi dai un semn.
-Cu siguranta, draga mea. Drum bun si o viata frumoasa. Si...ai grija la miracolul din viata ta. Pe curand.
Zambesc si incep sa cobor treptele...
