Mandra de ce am realizat impreuna cu mamici talentate

Priviti POVESTEALUIDANTE.


Sunt uimita de ce poate face o poveste. :) Nu-mi vine a crede.

Ma bucur enorm ca am intalnit atatia oameni deosebiti, cu suflete pure, ce reusesc sa mai vada jocul si magia povestilor.

Bucurii sa aveti la fiecare pas, dragi mamici, care stiti sa va iubiti si sa va educati copilul. Imi doresc ca, intr-o zi,sa fiu asemenea voua. :) Senina, vesela, magica.


Multumesc enorm de mult tututor celor ce m-au ajutat in promovarea proiectului si au crezut in nebunia mea. Oare povestile mele vor face lumina in sufletele micutilor mici si mari?

Cu emotie in glas si tremur al mainilor,
Va imbratisez cu drag... pe toti si toate ce mi-ati lansat visul ... :)

Asa arata mailul de o cititoare de poveste, fana deja a povestilor mele. Tatal ei i le citeste si din ziarul "Lumina" uneori. De fapt, asa m-a descoperit, iar fiind colegi de cancelarie, a avut "cont deschis" la povesti.

"Sarut mana! Multumesc mult pentru poveste, am ras si m-am bucurat. O voi povesti si prietenilor mei de la gradi. Sunt fericita pentru ca am povestea mea, prima din familie. Tata zice ca are si el telenovela lui, dar cred ca glumeste. Nectaria G. "

eu cu mine

chiar daca nu mai scriu, traiesc intens. uneori sunt prea obosita sa mai continui, asa ca organismul cedeaza, si zac, fortat obligat.

a sosit perioada fara chef de scoala. copiii vor sa faca orice altceva decat sa invete. asa ca schitez lectiile, dar nu scriu "tema pt. aks" sau "cp" sau alte prescurtari invatate din lumea virtuala. desenam si scriem povesti.

copiii de clasa a VIII-a ma invita insistent la banchet. unii imi sunt dragi de i-as lua acasa. altii m-au albit si m-au tinut la o permanenta cura de slabire. am atasat o invitatie foarte finuta.

sambata am fost la copiii orfani din Valea Plopului. m-am simtit putin vinovata ca nu am mers pregatita, dar per total a fost bine. copiii de acolo sunt frumosi, zambitori si extrem de curati. o doamna le dadea napolitane. ii spune unei fetite, sa ia cu toata increderea. la acest indemn, micuta a bagat ambele manute in punga si le-a umplut cu napolitane. lua cu gurita si manca, dar se vedea ca este incomodata. atunci, eu i-am ridicat tricoul si i-am spus sa le aseze acolo. ea, multumita, zambeste larg si respira usurata.
- cum te cheama? intreb.
-Monica.
- si cati ani ai?
-5 ani.
-eu sunt Petre, spuse un baietel care se pune intre Monica si mine.
- ei, ce nume frumos ai!
- da, dar el nu stie cati ani are, adauga Monica.
- nu stii cati ani ai?
- nu, dar sunt mai mare decat ea.
zambesc.
- da, asa este, esti mai inalt decat Monica.

Frumosi sunt! Poate reusesc sa imi gasesc un finut pe acolo. Mi-as dori enorm de mult.

am cunoscut oameni cu suflet de copil... care s-au jucat cu picii. la intoarcere am trecut pe la manastirea Zamfira... unde fusesem candva cu elevii. am spus tuturor ca acolo sunt struti... dar, acestia locuiesc bine merci la manastirea Pisiota. :)) "uite cum dau eu sperante oamenilor... :)" spun in gand vinovata.

in rest, maine e 1 iunie.

va astept la concursul de desene organizat pe PovestileLizei.

imbratisari, bucurii, magie, zambete, impliniri tuturor... de la mic la mare.