Zbor printre stele şi e atât de rece.
Visele dispar, gândurile se evaporă.
Ating Luna şi dorul îmi trece.
Lumina mă orbeşte,
Sufletul mi-e gol,
Iar Pământul e departe,
Atât de departe.
Să mă mai întorc?
La cine, la ce şi de ce?
Pun mâinile sub cap şi adorm.
Număr fire de nisip
Zâmbesc la umbra Lunii
Şi zâmbetul îmi pare enorm,
Montruos şi hidos.
Totul e alb…
În jur şi-mprejur,
Divin şi pur,
Respir… şi suspin… şi îndur.
marți, februarie 23
Somnul
Somnul pierde teren in fata oboselii. Nu isi mai gaseste traseul spre mintea oammenilor, nu isi mai poate lua linistit perna si sticluta de parfum imbietor. Oboseala ii pune piedici, ii ascunde totul, ii joaca feste.
In copilarie somnul era vesel si pufos si lin si mirosea a iasomie si vanilie. Copiii il asteapta pentru a patrunde in lumea magica a povestilor, pentru a calatori pe nori, oriunde si peste tot, penru a intalni zmei si Ilene Cosanzene, animale cu puteri magice.
Pentru indragostiti, somnul e bun prieten, sa stea cat mai mult – in vis sau chiar dormind – in bratele persoanei dragi.
Cu timpul, in viata somnului apare oboseala, rea si invidioasa. Ii acapareaza teritoriul si obiectele (perne, parfum imbietor). Oboseala strange inima ca intr-o menghina si da dureri insuportabile oamenilor. Acestia ajung la medic intr-un final, si le este recomandat somnul. Oamenii se aseaza in pat si vor sa primeasca somnul in bratele si viata lor. Oboseala il prinde si il tortureaza, il face sa isi piarda echilibrul si sa uite ca trebuie sa ajunga la oameni, sa ii ajute.
Traim intr-o lume obosita si trista si nervoasa. Ar fi momentul sa ne unim fortele si sa alungam oboseala. Sa avem mai multa grija de noi, de corpul si sufletul nostru.
Acest post a fost scris in urma aflarii vestii ca un prieten, la numai 30 de ani, a cazut pe strada, rapus de oboseala.
In copilarie somnul era vesel si pufos si lin si mirosea a iasomie si vanilie. Copiii il asteapta pentru a patrunde in lumea magica a povestilor, pentru a calatori pe nori, oriunde si peste tot, penru a intalni zmei si Ilene Cosanzene, animale cu puteri magice.
Pentru indragostiti, somnul e bun prieten, sa stea cat mai mult – in vis sau chiar dormind – in bratele persoanei dragi.
Cu timpul, in viata somnului apare oboseala, rea si invidioasa. Ii acapareaza teritoriul si obiectele (perne, parfum imbietor). Oboseala strange inima ca intr-o menghina si da dureri insuportabile oamenilor. Acestia ajung la medic intr-un final, si le este recomandat somnul. Oamenii se aseaza in pat si vor sa primeasca somnul in bratele si viata lor. Oboseala il prinde si il tortureaza, il face sa isi piarda echilibrul si sa uite ca trebuie sa ajunga la oameni, sa ii ajute.
Traim intr-o lume obosita si trista si nervoasa. Ar fi momentul sa ne unim fortele si sa alungam oboseala. Sa avem mai multa grija de noi, de corpul si sufletul nostru.
Acest post a fost scris in urma aflarii vestii ca un prieten, la numai 30 de ani, a cazut pe strada, rapus de oboseala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)