fustele mini, dau dureri de cap...
ieri, discutam cu un prieten care s-a casatorit recent. la un moment dat, cu ochii pe ceas, imi spune: "trebuie sa plec sa imi iau sotia de la servici (ce frumooos, gandesc eu), caci s-a imbracat in fusta scurta azi".
zambesc si intreb, total nedumerita (eu purtand o rochita scurta, in bretele, vaporoasa): "si ce-i cu asta? cand porti fusta, iti asumi riscul, ce consta in priviri admirative sau mai putin, fluieraturi si claxoane (ultimele de la badarani, recunosc).
completeaza: "nu am vazut dimineata, cand a plecat, cat de scurta e fusta".
rad cu pofta si-i spun: "poate nu o mai gasesti la servici".
cu o privire ucigatoare, se intoarce si pleaca.
*
azi, am purtat o fustita tare draga mie - o detin din clasa a XI-a (nu stiu daca trebuie sa ma "laud" cu acest aspect).
cum imi place sa ies din tipare, sa fiu altfel, originala si cu bun gust, atrag atentia prin simplitate. toata lumea imi privea sandalele de plastic, albastre, trasparente. :)
ce am "castigat" azi prin tinuta? o intrare gratis la metrou - nu mi se inregistra cartela bat-o vina, si un domn, imi spune: "luati-o pe aici domnisoara!" (frumos, multumesc am spus, am zambit si am trecut) - si un claxon. suficient pentru o zi caniculara de vara!
