miercuri, martie 21

Timpul si secretarele

In miez de noapte m-am trezit cu o cumplita senzatie de arsura la nivelul creierului. Ingaimam intruna: "Doamne ce ma doare, nu mai suport.... " Spre dimineata, am pus vata cu spirt in urechi, sperand sa-mi amorteasca durerea.

Oboseala, faptul ca ma gandesc la 1001 de lucruri, solutii, planuri... mi-a afectat neuronii. Am impresia ca imi pierd si memoria uneori.

Am fost sunata de la una din scoli sa merg sa semnez un tabel. Hei... dar oamenii astia au impresia ca eu detin bagheta magica si opresc Timpul in loc. Oare chiar asa de relaxata par? Nu mai am nimic de facut?

Ajung la liceu. Doamna secretara imi da un formular de completat, dar nu-mi spune ca ii trebuie pana la sfarsitul zilei. La 19.30 ma intreba daca e gata completa.
-Nu, raspund.
- Treaba dvs.

Ma deranjeaza teribil comportamentul acesta al secretarelor de "stii cine sunt eu?" Oricum eu nu sunt suferita de doamnele secretare. Nu stiu de ce. Sunt un alergen pentru ele, iaar ele produc anticorpi dupa ce eu paresc institutia. Atunci ma suna relaxate si imi vorbesc atat de frumos: "Ce faci puisor" si alte dulcegarii de genul.... :)

Am obosit sa ma lupt cu ele... stiu cine sunt, stiu care imi este locul... stiu ca nu le-am suparat cu nimic, nu le-am deranjat cu nimic - nu sunt genul sa le stresez cu n-spe mii de adeverinte si alte chestii. Stiu ca nu ma pot afara.... :) Ma bazez pe inteligenta mea... suficienta pentru a razbi intr-o lume a secretarelor.... :)

Ma intreb unde gresesc totusi... de nicio secretara nu ma suporta? :)

Cordonul de vise

Port rochia cu pliuri de dragoste uitată.

Atingerile tale sunt impregnate în catifea.

Pata mărului mâncat împreună

Stă lipită pe tivul îngust şi timid.

Gulerul şopteşte cuvintele

Scurse de la urechi spre buzele-mi moi.

Cusăturile se rup din lanţurile palmelor tale,

Nasturii se transformă în strigoi.

Port rochia cu etichetă de Paris.

Te aştept la podul înnodat din doruri şi lacrimi.

Cordonul de vise albastre

Se mişcă sub viaţa ce creşte din el.

Dor de calatorie, dor de Portugalia