sâmbătă, iunie 25

Noutati

Azi am iesit cu micutii in parc. Bineinteles in etape. Dimineata cu Ana care a fost fascinata de doamna care matura și pe seara cu Horia care s-a amuzat teribil când tușea o fetita. Eu ii explicam ca fetita ia sirop, e bolnavioara, nu se joaca, iar el râdea cu atâta pofta ca a inceput și mama fetitei sa râda. 
Sunt sociabili. Daca ei se joaca foarte mult impreuna, plus intâlnirile cu Miruna, adora copiii. Și culmea: cei mai mari decât ei.
Pe 26 iunie implinesc 5 luni. Sunt foarte mandra de ei. Horia trage tot ce vede in jur. Ana gângureste si vrea sa vorbesc cu ea. 
Clipe de poveste!

joi, iunie 16

Micutii mei

Luni si marti am fost obligata sa plec de acasa. I-am lasat pe micuti cu soacra mea. Ii iubeste si ii cunoaste foarte bine. A ramas cu ei de multe ori. Problema este ca au crescut. Horia se rostogoleste. Niciunul nu mai sta sa fie schimbat in voie. Uneori e nevoie sa fie adormiti leganati. Cu unul ar fi usor. Dar cu doi, e dificil uneori. Eu am gasit tehnici (care nu functioneaza mereu nici la mine). Imi e mila cand plang. Dar macar stiu sa ii linistesc. Sau poate doar unde sunt ai mei si asta e! Plang, plang si vor creste.
Imi este tot mai greu sa ma despart de ei. Mintea mea este mereu acasa. Ma rog sa doarma si sa fie linistiti pana ajung.
Saptamana aceasta au facut progrese mari. Horia vrea sa se ridice in sezut si plange daca nu reuseste. Ana se rostogoleste si ea cu usrinta. Este si o oarecare concurenta intre ei. Horia trage tot ce prinde. Inclusiv de bratara mea cu margele. Una de argint a reusit sa mi-o rupa. :) Are viteza. Intr-o zi le citeam, iar Horia s-a repezit si a prins o pagina si a rupt-o putin. 
Orice ar face, ii ador!
Ma doare sufletul cand imi pierd rabdarea si ii mai zgaltai. :(

joi, iunie 9

Rolul de mama

Nu credeam ca voi trai vreodata aceste roluri: de sotie si de mama. Insa, cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, iata ca mi s-a intamplat. 
Am doi bebelusi adorabili! Fiecare zambet imi da puterea sa ma ridic din pat dimineata, oricat as fi de obosita. Cand le cer permisiunea sa mai dorm o ora si ei rad, ridicand manutele sa ii iau in brate, imi dau seama cat sunt de norocoasa si de binecuvantata. (da. am momente in care as vrea sa fac muuulte alte chestii; apoi, ma simt vinovata.ii sarut si le cer iertare). 
uneori, sunt nevoita sa plec. soacra mea poate veni in timpul pranzului daca am nevoie. atat! Ana, are probleme cu tranzitul intestinal (desi la inceput avea scaun zilnic sau la doua zile fara nicio problema: Horia era cel cu probleme. am inceput sa ii dau Protectis si la el a avut efect. La Ana in schimb, nu) si plange destul de mult. Chiar daca ne pierdem rabdarea cu ea, sunteti parintii ei. Asa ca, imi este teama sa ii las cu altcineva. daca plang si nu are rabdare cu ei? daca ii zgaltaie? Asadar, incet incet, am ajuns sa stau foarte mult acasa. Sunt zile cand nici nu ies afara. II scoate Silviu pe rand, in brate, deoarece nu stim sa montam copertina la carucior. Oricum au inceput sa se ridice si nu cred ca vor mai sta in cosulete. Asadar, asteptam sa le punem direct scaunelele si astfel caruciorul devine mai usor de manevrat. 
ce ma amuza foarte mult este ca, atunci cand le pun picaturi de vitamina D (renumitul Vigantol), Ana rade cu hohote. cred ca sunt foarte caraghioasa cum tin sticluta ridicata suuuus, asteptand sa pice picatura. :)) 
au inceput sa ma tin strans de gat. bineinteles a inceput si perioada trasului de par. stilul smuls. trebuie sa fiu atenta la ochi si la gura. se agata cu degetele de buzele mele si trag. Off... bineinteles ca le cresc unghiutele cu viteza gandului si se zgarie si ei. 
da... cum ar spune unii, am si nemultumirile mele: as vrea sa merg la teatru; as vrea sa ies mai mult in weekenduri (dar Silviu este epuizat dupa o saptamana de munca la serviciu,plus acasa gatit,spalat bebelusi, plimbat, etc.). oboseala isi spune cuvantul. uneori ma mai supara cuvinte aruncate in ras din partea lui. ma fac ca nu aud si nu comentez, dar ma dor. stiu insa ca a doua zi dimineata isi cere iertare. nu ma pot supara pe el, chiar daca nu are dreptate... deoarece este un EROU: si-a asumat rolul de sot si de tata la numai cateva luni de cand ne-am cunoscut. Si inca unul cu program FULL TIME.
Timpul, rabdarea si Bunul Dumnezeu le va rezolva pe toate.
Sa aveti grija de voi si de dorintele voastre!

marți, iunie 7

Eu si gemeneala

Micutul Horia se rostogoleste singur. Nu are stare nicio clipa! Nu ii mai pot lasa nesupravegheati. Din prea multa dragoste, o atinge pe Ana pe fata,  ii baga degetele in gura, este atras de ochi. Ana este si ea foarte vesela. Rade in hohote si are pofta de joaca.... pana cand i se face somn. Atunci, totul s-a terminat. Incep un plans de zile mari. Da din picioare isi se loveste cu manute peste urechi. Pana reusim sa o linistim ne obosesti si pe noi. :)
Sambata am ajuns la Bookfest sa vad oameni dragi. Am luat o singura carticica pentru copii de la o editura din calarasi, nou aparuta, Cutiuta cu Povesti (scriu si publica printre altele si povesti personalizate; asa imi trebuie daca nu m-am mobilizat ca in 2011 cand am inceput proiectul povestilor personalizate sa ilpatentez la OSIM sau sa fac ceva serios cu el). Sunt urmarita de gemeni! Citind acasa povestea, descopar ca este vorba despre doi dinazauri, gemeni, Tony si Vicky. Hahahahahaa.
Am vazut oameni dragi.... carti frumoase! Mai nou sunt tot mai atrasa de cartile pentru copii. Insa, trebuie sa ma opresc. Am achizitionat foarte multe carti si jocuri in ultima perioada, iar acum chitai de bani. Pana la indemnizatie mai este destul de mult. Ca la noi iin Romania dureaza pana iti calculeaza, pana te verifica...etc.
Vremea aceasta ma oboseste teribil! Micutii dorm bine cand este innorat, cand ploua!

miercuri, iunie 1

Interviu cu Amedeia Neamtu

Dornica de a citi micutilor cat mai multe povesti, am descoperit cartea "Povesti colorate din tara curcubeilor" de Amedeia Neamtu, editura Aqua Forte (Cluj Napoca).
Intreband-o cum pot intra in posesia cartii, ea sa oferit sa imi trimita un exemplar gratuit. (MII DE MULTUMIRI, AMEDEIA!).
Ana privind grafica
Cartea este superba! Are format A4. Hartia este groasa si putin lucioasa. Grafica este placuta! Povestile sunt in numar de sapte. Personajele sunt curcubei mici, isteti si jucausi. Gasim bucurie, pofta si idei de joaca si de jocuri, raspunsuri la probleme. 
Am rugat-o pe Amedeia Neamtu sa imi acordeun interviu pentru blogul Povestile Lizei (inca un MUltumesc!).
1. Care este cartea ce ti-a marcat copilaria?
De departe, cartea copilariei mele, mai bine zis cartile, au fost "Ciresarii" lui Constantin Chirita. Am citit fiecare volum de 4-5 ori. Devenisem prietena si tovarasa de aventuri a copiilor din carte.
2. Cum te-ai simtit cand ai tinut propria carte in mâini?
Sa -i spun emotie? Bucurie? Implinire? Cred ca toate acestea la un loc!
3. Cum ai decis sa scrii? Ai un blog? Ai inregistrat povestile?
De cand ma stiuam iubit sa scriu. In clasa 1 i-am scris mamei prima poezie, iar ea a crezut ca o stiam de undeva... Am avut o tentativa de blog, dar ziua unei mame cu 3 copii e extrem de plina, asa ca am renuntat la el.
4. Ce au spus fetele tale când au vazut cartea? Au fost fericite? Au interpret -o ca un cadou pentru ele sau o realizare pentru tine?
Pentru fetele noastre a fost extrem de natural, de normal sa vada cartea. Ele ii cunosteau deja pe curcubei si erau obisnuite cu ideea ca "mama creaza povesti". Le-am spus sute de povesti inainte de culcare, am inventat zeci de personaje. Insa curcubeii au fost cei mai hotarati sa zboare si spre alti copii.
5. Vei continua cu scrisul? Ce au spus cei dragi când ai decis sa publici? Banuiesc ca te-au incurajat.

Al doilea volum al "curcubeilor" e deja pregatit! Ei au "crescut" impreuna cu fetitele mele. Temele abordate sunt altele, fata de primul volum, dar merg tot pe a investi in "dezvoltarea sufleteasca"
😊

Toti cei dragi ai mei m-au incurajat si m-au sprijinit si abia asteapta sa vada si al doilea volum tiparit...

6. Le citești fetelor? Cum le alegi cartile?

Oooo, DA! La noi cititul este o activitate de baza. Fetelor mici (Estera 7 ani si Rebeca 9 ani) tocmai am terminat sa le citesc al 3-lea volum al Cronicilor din Narnia, iar cu Sara, fetita cea mare, care are 12 ani, discut pe marginea cartilor pe care le citeste.
Aleg cartile cu foarte mare atentie, pentru ca sunt materia prima pentru sufletul copilelor mele si nu imi permit sa intre orice acolo. Din pacate e plina piata cartilor de "grosolanii" cumplite destinate copiilor...

7. Care este ultima carte pentru copii citita? Ai vreun scriitor preferat in literatura pentru copii? Ai citit carti ale autorilor români contemporani? Ai vreunul preferat?
Dupa cum spuneam tocmai am incheiat "Calul si Baiatul" din seria Narnia a lui CS Lewis. Ca autori, iubesc cativa tare de tot! Pe Ana Blandiana cu al ei minunat Arpagic, Nina Cassian (le citesc si multa poezie si au indragit mult versurile), Petre Craciun. Sunt si autori care nu scriu doar pt copii, cum e CS Lewis, iar seria cu Pancinello a lui Max Lucado e minunata!
8. Cum iti vin ideile pentru scris? Ce te inspira?
Totul ma inspira la scris! Atunci cand am inima deschisa si nu las ingrijorari sau nori sa imi intunece privirea...
9. Daca ar fi sa recomanzi 3 carti pe care orice copil ar fi bine sa le citeasca, care ar fi?

Hmmm, greu de alesdoar 3 carti. Aici intervine si varsta copiilor. E important sa le citesti pe masura nivelului lor de intelegere. Altfel, se vor plictisi si vor percepe lectura ca fiind ceva plictisitor...
Poeziile Anei Blandiana si ale Ninei Cassian le recomand oricui
😊
Chiar si pe cele ale lui Petre Craciun, pt ca insenineaza orice parinte obosit pe masure ce le citeste copiilor. Seria lui Max Lucado poate fi citita deja de 6-7 ani si este acolo muuuult material de discutie ulterioara cu copiii.
Apoi, unui copil trecut de 8 ani ii recomand "Panza Charlottei", de exemplu.

10. Te rog mult sa alegi o poveste de pe blogul www.povestilelizei.blogspot.com și spune-mi sincer ce nu iti place si ce iti place.

Am citit "Expeditia la Polul Nord". E o poveste draguta! Fiecare poveste are publicul ei, asa cum fiecare autor are stilul lui. Aici, ca stil merge spre "Ciresarii", avand ca personaje copii "reali" care trec printr-o aventura.
Personal, sunt un mare fan al metaforelor, al explorarii spatiilor "ce ar putea fi", in paralel cu cela care "sunt"..

Multumesc mult.


Comenzi pe www.povesticolorate.ro

La multi ani copiilor din lumea-ntreaga!

Primul 1 iunie in rol de mama.
Este minunat!
...
Am momente in care imi doresc sa fac mult prea mult: sa ma plimb, sa scriu, sa fac diferite activitati. Apoi spun: STOP! Am tot ce mi-am dorit. Am ce nu credeam ca voi avea vreodata. Doi copii minunati, veseli, isteti, ageri, ghidusi. Sunt adorabili. Azi am iesit cu Horia pe balcon si a observat imediat clopoteii de vant atarnati. Zambeste tot timpul! Cand ma vede da chiote de  bucurie. Ana este zambitoare si ea. Este bebelusul tipic: grasuna, cu piele gustoasa si copanele de pupat. Rade cand o pup pe picioruse. Se distreaza maxim cand o schimb. Strange scutecul de sub ea. Este o aventura pana ii pun pampersul. Are insa momentele ei de disconfort (constipatia ne chinuie adesea) si plange pana la epuizare. Nu am mereu rabdarea necesara si regret asta. Ii cer iertare si ea rade. Parca ma intelege.
Azi a inceput BOOKFEST. Imi doresc atat de mult sa mai public cate ceva. Am multe lucrari date cu contract la edituri. Asta ma doare! Ca sunt trimise, sunt oarecum apreciate si ele stau in sertare. Recunosc ca simt o usoara doza de invidie pentru cei care publica pe banda. Dar am inteles si imi repet intruna: nu este bine! Toate vin la timpul lor. Oricum imi doresc sa scriu altfel. Am idei si voi reusi in aceasta vara, in acest concediu de crestere al copiilor. Am sa public pe cont propriu. Cel mai sigur. Oricum nu ma imbogatesc din scris. 
Bucuriile se aduna. Ieri am primit rochia de mireasa. Este superba! Nici nu credeam ca va fi asa cum am visat-o. 
Luna aceasta luam si verighetele. Biserica este foarte frumoasa... si acum realizez ca este de lemn, asa cum am trimis acum ceva ani Universului dorinta. :)
O vara minunata, cu vise implinite!