Slujba a fost emoționantă...
Preotul a ținut un discurs despre minunea de femeie care a fost Marieta. Mulțimea de colegi și de elevi, vecini și prieteni care au venit să își ia rămas bun a demonstrat acest lucru. Alții, au preferat să o poarte în memorie vie.
Mi-a plăcut, când preotul a lecturat un pasaj biblic în care se spune că nu luăm cu noi nici bogăția, nici mărirea. Așa este... din păcate uităm! Cei care lucrează la multinaționale și au uitat de unde au pornit sau care le sunt originile... și care sunt zgârciți și nu dăruiesc nimic din ce-i al lor... off.. Doamne.
Pe drumul spre casă... mi-am amintit de toate discuțiile cu Marieta... de râsul ei cristalin... de glumele pe care le făcea.. de modul cum scotea limba... de cărțile și CD-urile cu materiale pentru școală pe care mi le-a dăruit.
Rari... tot mai rari oamenii ca ea.
Îmi va lipsi cu siguranță... mereu ne așezam pe canapea în pauze și discutam despre fiica ei... despre ce și-a mai cumpărat de la MiniPrix... (era foarte cochetă)... despre temele fiicei... despre cum o învața una și alta pe copila ei... ascultam vrăjită... hipnotizată!
LACRIMI... LACRIMI... LACRIMI!
NU TE VOI UITA NICIODATĂ, MARIETA, DRAGA MEA! AI FOST ȘI VEI RĂMÂNE UN MODEL PENTRU MINE. DACĂ VOI AVEA O FIICĂ O VOI BOTEZA MARIETA. PROMIT!
DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
DUMNEZEU SĂ TE IERTE, SUFLET BUN, SENIN ȘI VESEL!
