Durere-n cot, de nu mai pot

Azi ma doare-n cot...dar ce ma doare! Bine ca nu m-am lovit, caci nu pot pune mana. Ma-ntalnesc c-un prost. Asa zice o vorba din batrani.De ce ma doare-n cot? L-am imitat pe "Ganditorul" lui Brancusi. Am stat si am gandit, cu coatele pe genunchi si capul in causul palmelor.

Cercetarea nu mai merge? Pacat. Tocmai cand se obtinusera proiecte ce meritau studiate. Dar asa e la noi, la romani. "Nu-i nimic", am zis. Japonezii cauta cercetatori. Chiar azi am verificat formularele de inscriere. Ai chiar de ales: termen scurt -o luna sau termen lung- un an. O alta varianta; spalatorie auto. Si asa era un vis de-al meu. Cizme de cauciuc (credeti-ma, chiar sunt la moda), o salopeta mulata, miscari lascive...chiar as face coada. Sa ma gandesc si la bacsis? Neah...e criza fetito! Trezeste-te!

Sau...sa vand flori. "Flori de mucegai"...cum radea un coleg de-al meu. Bietul Arghezi, dragutul Zdreanta..."s-a facut a dracului", situatia financiara. Dac-as invata limbajul florilor, as putea recomanda flori pentru fete discrete...cochete..pitipoance sau romantice.Mi-am mutat capul mai spre dreapta, ca lichidul cefalorahidian sa-mi mai spele neuronii de depunerile de griji...poate gasesc idei "INOVATOARE". Ptiu...drace! Nu credeam ca voi ajunge sa folosesc asa curand termeni stiintifici sau mareti, ca in acronimele proiectelor de cercetare.

Wow...e-mail de la un site de job-uri. Cautam. Ei..suna tentant! Sa fiu din nou copil, un copil mare si sa fac pe clovnul la petreceri pentru copii. Suna palpitant. Daca ma lasa si pe mine sa sar cu ei la locul cu saltele, ii iau si acasa. Si asa, cand am aflat ca te poti ingrasa cu 17 kg (pe putin!) pe perioada sarcinii, am zis pas si anul asta! imi doresc inca un an de anorexie!

Sau...sa ma asociez cu dnul Becali? Sa-mi dea lana oilor,sa tricotez si ne deschidem magazin -merge si o taraba in Obor - cu tricotaje. Fulare si fesuri cu "Hai Steaua!".

Daca nu si nu...spal geamurile cladirilor inalte. Imi trece si dorul de munte, experimentez si sporturi extreme.si in final...dansatoare in grupul cantaretilor indieni, care s muta de colo-colo. Cand la Unirea,cand la Titan, cand la Universitate.Banul sa iasa frate. Noroc ca nu am multe vicii: decat ziarul conului Catavencu si ciunga Orbit fara zahar. Dar nu oricare...aia cu lichidul albastru care se "strecoara" si-n locurile greu accesebile. Ata dentara e scumpa!

Si...nu uitati de unde am plecat: criza financiara. Auuuu...ce ma doare-n cot.Nu chemati salvarea. N-am bani sa ma tratez. Nu am scapare. Voi ramane cu durerea din cot. Doar traiesc in Romania, tara mea de glorie, tara mea de dor!

Iertare

Saptamana Patimilor. Vad atatea rautati...in frunte, clar, sunt ale mele.
Am gresit ca nu mi-am putut stavili supararea si am raspuns rautacios faptului ca am fost mintita frumos atata timp. Cred ca, eu insami m-am mintit. Am avut momente in care am iubit. Acum realizez asta, si poate de asta ma doare sufletul atat de mult. Am incercat sa ma conving ca totul a fost urat, dar am amintiri frumoase (poate va fi subiect de carte...candva). Am incercat sa fie bine, dar nu s-a putut, sau nu am facut TOTUL.
Incerc sa imi spun ca sunt bine, ca a fost doar vina mea si ca imi merit soarta...dar nu sunt deloc bine. Mi-e DOR. Mi-e dor de bine. Si scriu cu lacrimi in ochi, ce stau cuminti in ungherul lor, stand sa pice. Pacat ca nu e scris cu cerneala ca sa am dovada.
Poate, intr-o zi, am sa fiu iertata pentru rabufnirea mea. Cuvinte...spuse cand nu trebuie...strica prietenii. Poate, undeva...candva...voi primi un "Salve".

Nu doresc nici dusmanilor dusmanilor mei sa treaca prin astfel de clipe. Durerea de inima -la propriu - ce m-a chinuit si anul trecut septembrie-octombrie, se repeta. Stresul si tristetea au pus stapanire pe mine. Plang. Nu ma mai pot controla. Oamenii ma privesc cu mila. Nu-mi doresc asta, si incerc sa zambesc. Lacrimile curg. Sunt fierbinti si sarate. Imi mangaie obrajii. Imi soptesc ca totul va fi bine, ca nimic nu se intampla fara rost.

Incerc sa-mi programez foarte bine "vacanta fortata" de 6 saptamani. Imi voi face lista cu ce carti sa imprumut de la biblioteca. Am sa citesc in parc. Am sa ma plimb prin Bucuresti. Poate voi face fotografii. Am sa dau sfoara in tara, ca vreau sa botez un baietel care se va naste de ziua mea. Am sa ma rog, avand grija astfel de sufletul meu. Voi merge in diverse biserici ale capitalei pe care demult imi doream sa le vizitez.

Trebuie sa redevin ce-am fost. TREBUIE!

Iertare cer...in instanta. De la el si de la El, de la ei si de la ele, de la voi.

Sunt si eu om, ca si voi. Am si eu limitele mele. Acum, sunt la cote de avarie si mi-e greu sa mai las de la mine. Am sa ma izolez, o perioada. Eu, cu mine si cu ale mele ganduri.

Sa fiti iertati si iubiti, dragi cititori.