joi, septembrie 13

Tot te mai iubesc

Bine ai sosit în sufletul meu.
Am aruncat tot ce era vechi, urât, prăfuit.
Pânzele de păianjen sunt plase pentru pescuit.
Toate iubirile, franjurate şi indescifrabile
Stau stivuite în cutii de ceai.
Am pus perdele noi,pentru zile însorite.
Draperiile le folosim când sunt nori.
Cărţile de poezii servesc ca preludiu.
Pomii fructiferi din grădină sunt roditori indeferent de anotimp.
Te iubesc...
Acum am aflat...
Nu am ştiut că pot să am atâta răbdare cu tine.
Albastrul ochilor tăi
E seninul cerului din Rai.
Vocea ta îl întrece pe Mozart..
Zâmbetul îmi deschide dorinţa de a trăi.
Fâlfâirile aripilor de înger le simt în uter.
Bicicletele cu aromă de zmeură ne privesc timid
Iar noi ne iubim ca doi nebuni angelici...
În verdele acrilic al ierbii....
Şi pe cuvânt că totul este descrierea unui tablou de Salvador Dali...
Pe care îl ador... Taur ca şi mine...
Un geniu neînţeles....
Dar... pe tine, pe tine tot TE MAI IUBESC!!!! 

Pentru fosta mea "iubire" pariziană

 Au revoir, mon cher... Je t'adore, encore...
Ai fost iubibil... adorabil... giugiulibil...
Merci pour tout...  Sourire...


"Toată lumea din familia noastră" - film românesc

Pe HBO am vizionat filmul "Toată lume din afmilia noastră"... cinev îmi spunea că nu am văzut aşa ceva, că nu-mi va trebui măritiş pe veci după ce se termină filmul...

Am zâmbit... trist, dar "fiecare cum îşi aşterne, aşa adoarme"...

Culmea, cunosc un astfel de caz... mai aproape decât mi-aş dori...

O familie... soţul divorţează. Fiica rămâne în custodia mamei, aşa cum prevedea legea (deşi uneori acestea nu se pot numi MAME), dar asta e altceva. Soţia lui, Otilia îşi găseşte pe altcineva, contabilul de la firma unde lucra. MArius, fostul soţ, vine să îşi ia copilul în concediu, aşa cum era stabilit prin lege şi de comun acod cu mama. Aceasta era la cosmetică, având şi mobilul închis. Fetiţei, Sofia, îi vusese rău cu o seară înainte, şi concubinul Otiliei îl roagă sănu ia copilul până nu se întoarce mama fetiţei. Tatăl arde de nerăbdare să plece la mare cu Sofia. Aurel (concubinul) se aşează în uşă, nepermiţându-i să plece. tatăl se enervează şi devine agresiv. Într-un final soseşte Otilia, care îl tratează pe Marius, fostul ei soţ ca fiind invizibil... (mi s-a părut inuman; oricât de prost consideri un om, nu îţi baţi joc de el... fiecare dintre noi avem un suflet... bun sau mai puţin bun... ). MArius devine agresiv... Otilia cheamă poliţia.. Marius se sperie.. îi legă pe Aurel şi pe Otilia, apoi iese pe geam, pe ieşirea din sspate a blocului... :)

Un film despre violenţa în familie... despre disperare... despre faptul că nu mai ştim săfim la bie şi la rău alături de cel pe care ni l-am ales ca partener... despre faptul că, mariajul este o loterie.... etc.  Aviz amatorilor... :)

Ce am mai făcut....?

Ştiu că sunteţi curioşi...
Mă bucur de ultimele zile de vacanţă. Mi-am încuiat proiectele şi mă ocup de suflet. E senzaţional.

Luni, am mers la teatru, la festivalul de teatru UNDERCLOUD (N., ţi-ar fi plăcut şi piesa acesta; mi-am amintit de atingerile tale... şi, sincer, mi-au lipsit). Am văzut "Bărbaţi sunt de pe Marte, femeile de pe Venus"... am descoperit că bărbaţii sunt veşnic nişte copii (nu că nu aflasem până acum); că fiecare dintre noi - bărbat sau femeie - este disperat să aibă un partener; că viaţa se scurge pe lângă noi şi uităm să ne spunem unul altuia "te iubesc". Am râs, dar am şi învăţat multe... despre relaţii bărbat-femeie. Este o piesă ce TREBUIE vizionată de fiecare dintre noi.

Marţi am fost la Muzeul Antipa, cu Rareş, un băieţel de 6 ani şi jumătate. Ne-am distrat de minune. :)
După amiază, am fost la lansarea cărţii de poezie "Singurătatea vine pe facebook" de Dan Mircea Cipariu, Editura Tractus Arte. Frumoasă lansare... minunate versuri... deosebiţi oaspeţi....

Miercuri am finalizat o carte DEOSEBITĂ.... despre prietenie, ură, răzbunare, ambiţie, reuşită, America... "Cain şi Abel" de Jeffrey Archer, el însuşi politician, mâna dreaptă a lui Margaret Techer... însă a trebuit să renunţe când s-a zvonit că a avut olegătură cu o prostituată (la noi s-ar fi trecut peste acest aspect neimportant.. hahaha). Am să povestesc mai multe despre carte în altă postare.

Altceva...? Am văzut oameni... mulţi oameni...zâmbete... aaaa... :)