marți, martie 3

Despre nunti

In frageda copilarie, adoram nuntile. Mi se parea un eveniment de poveste. Miresele erau printese. Rochii albe, infoiate, coafuri cu prestanta.
Crescand, am inceput sa particip la nunti. Pe la 14 ani, mi s-a parut ceva obositor. La 20, credeam in povesti de dragoste. Am vazut cupluri care am crezut ca vor trai fericiti pana la adanci batraneti. Pe parcurs, am inteles ca nu e asa. Am inteles ca fara compromisuri nu exista dragoste adevarata, decat la inceput cand te orbeste.
A fost o perioada in care mergeam la nunti doar ca critic la decoratiuni si organizare. Voiam sa nu fac aceleasi greseli atunci cand ma voi casatori. Nunta mea va fi originala...atipica - ca si mine de altfel.
A venit o vreme in care nuntile ma faceau sa plang. Nu stiu de ce. Poate unde nu mai credeam in dragoste?
In momentul acesta, nuntile imi plac doar pentru ca imi doresc si eu. Intr-o zi cu soare, intr-un loc cu multa verdeata.