Inceput de poveste... eu, doareu sunt un viitor povestitor.
De azi, voi invata sa scriu povesti. Sa-mi descriu viata ca o poveste, sa vad doar lucrurile frumoase din jurul meu, sa imi pun in valoare calitatile, sa diminuez defectele.
Am descoperit acum, cautand adresa unde e cursul, ca, coordonatoarea cursului de scriere creativa e profesoara mea de metodologie din facultate. Ce mica e lumea! Nu-mi vine a crede! De abia astept sa o revad. Nu stiu daca isi va aminti de mine. Dar, nimic nu e intamplator. Chiar ma bate gandul sa ma intorc in invatamant -dupa o pauza de trei ani- asa ca voi avea nevoie de sprijinul si sfaturile dansei.
Sper sa-mi pastrez doza de realism.
Lacrimile le voi transforma in fluturi.
Vantul va mangaia sufletul trist, inveselindu-l.
Zambetul va fi prietenul meu in fiecare clipa, la orice pas.
Bucuria va sti toate secretele mele.
5 comentarii:
:))
si eu abia astept sa te revad :))
Nu-mi vine a crede ce mica e lumea! Si... am un coleg caruia i-ati fost porfesoara de biologie la Rosetti, unde, de altfel, am facut eu practica pedagocica cu dvs.
Numai bine!
lacrimile le voi transforma in fluturi...ce frumos ce ireal...si fluturii s-au nascut transformati fiind din ceva...:)
Cu o povestitoare ca Ajnanina, esti pe maini bune.
Tare mi-ar placea sa vin si eu...
foarte frumos...:)imi place!!!
Trimiteți un comentariu