duminică, februarie 1

Modestia, mai presus de toate

N-am avut internet, asa ca am dat drumul la TV. Am nimerit pe PRO Tv, la emisiunea lui Cristian Tabara "Te vezi la PRO Tv". M-a impresionat! Oameni ce locuiesc in case ce dateaza de acum 200 de ani, din pamant si cu acoperis din paie. Dar atat de zambitori si cu lacrimi in ochi spuneau: "Ne rugam la D-zeu in fiecare dimineata. Doar El ne poate ajuta." La lumina lampii isi fac rugaciunile. Oameni atat de mandri de odraslele lor.
Cati dintre noi isi mai indreapta gandul, dimineata, la prima ora, spre D-zeu? Tot timpul suntem nemultumiti. Niciodata nu avem suficient. Cand primim ce am cerut in rugaciuni - uneori poate inconstient, in gand - descoperim ca nu putem face fata.
Uneori sunt penibila. Imi amintesc acum 2 ani, cand imi plangeam de mila ca sunt singura de Craciun, si eram incurajata de un coleg de scoala generala, care astepta sa i se faca transplant de maduva.
Incerc sa ma bucur de ce am. Si chiar am de ce.
Azi am gasit o propozitie frumoasa in cartea lui Dale Carnegie "Lasa grijile, incepe sa traiesti": "Cand ai o lamaie, fa o limonada."