incoerenta

dupa 4 ore si mai bine de scriere creativa, am atata energie de parca as fi consumat marijuana. voi transpune incoerent idei, cuvinte, pareri.

scriu jalnic... am atat de mult de recuperat: lectura, exercitiu, vocabular. oare voi reusi in viata asta? sunt sigura ca da... cand spun ca o nebuna neinteleasa ca imi doresc copii, este - motiv de maxim egoism - pentru ca vreau sa cresc (din nou) frumos, curat, voios impreuna cu ei. sa citesc foarte mult impreuna cu ei, sa ascult muzica alaturi de ei, sa fac o multime de lucruri pentru ei, dar mai laes pentru sufletul meu copilaros, avid de creatie, joc, joaca, educatie.

am intalnit oameni frumosi, fizic si cultural. fiecare intalnire cu astfel de oameni, are doua taisuri: descopar cat de jos sunt si asimilez - ca o sugativa veche, avida de cerneala - informatii, date, scriitori, citate, cuvinte noi, picotori, cultura pe paine.

mi s-a spus ca am voce de radio si ca sufar de optimism cronic. da, uneori ma uimesc si pe mine. am avut perioade de pesimism dureros. lasase rani adanci in sufletul meu, mergeam cu genunchii indoiti, ceream perfuzii si plangeam cu lacrimi de sange. si? la ce folos? nimeni nu ma mai suporta, iar eu nici atat. m-am tratat, am evoluat, am descoperit ca pot. stiti ce minune este sa vezi ca poti sa iti implinesti vise? eu, cu manutele astea doua - cum era celebra expresia lansata de Florin Calinescu - construiesc si scriu si ma zbat si ma intalnesc cu oameni care ma pot influenta in drumul spre atingerea viselor. nu am spus ca ar fi usor sa iti implineste vise. deloc chiar, dar nu imposibil.

un om care ma considera un lider, mi-a trimis un citat care suna ceva de genul: "mai bine sa fii urat pentru ceea ce esti, decat sa fii iubit pentru ceea ce nu esti." cat adevar cuprinde! numarul dusmanilor iti arata de fapt valoarea, spunea un alt citat.

simt cum m-am imprastiat din nou in o mie si una de zari, in sute de activitati, fiecare cu partea ei deosebita... dar mi-am promis ca nu mai spun, e cel mai sigur.

sa va fie gandurile curate si sufletele deschise pentru a intra arta, armonia, increderea, zambetul si bucuria ca suntem "ceea ce gandim".

ma amuz, caci, am dat de curand testul psihologic necesra pentru a lucra in invatamant si erau niste propozitii de completat. cateva, de exemplu:
"ma simt... frumoasa.
imi doresc... copii. "

e atat de important sa ai o doza de incredere, dublata de alta de optimism, o alta de zambete... si viata este o arta... muzica, pictura, teatru...

despre filme si rautati

inainte sa plec la lisabona, intre bagaje, teste corectate si alte mii de chestii, am verificat pe fuga mailul. wow! surprizele se tin lant... am castigat o invitatie la filmul pe care mi-l doream sa-l vizionez.
citisem acum doi ani cartea "Mananca, roaga-te, iubeste" - primita cadou de la colega mea de Craciun, si scria pe coperta ca este proiect de film cu Julia Roberts. Lola - femeia din Portugalia, care scrie superb - il vazuse in urma cu cateva zile impreuna cu sotul ei. Aveam sanse sa-l vad si la Lisabona, prin urmare. Ha ha ha.

am onorat invitatia la filmul "Eat, pray and love" joi seara. imi place de Julia Roberts caci este o femeie care rade molipsitor... i s-a potrivit rolul. filmul este o lectie de viata... pentru femei si barbati, pentru cuplu, pentru parinti - era acolo un tata care plangea de dorul fiului sau, desi de-abia il stransese in brate (ce ti-e si cu povestile astea!).

si-acum, alt subiect....
energiile negative si rautatile.
poate sunt paranoia, dar am inceput sa cred in ele. ieri, povesteam unor foste colege, ca am fost invitata sa plec in excursie la Bran cu scoala. primesc replica: "da ce rau iti mai merge". asta pe la 8 dimineata. la 12.50, ajung la scoala, si aflu ca nu mai pot merge, s-au schimbat planurile.
trimit un sms colegei ce mi-a dat replica, si imi raspunde: "pacat, dar nu au intrat zilele in sac". frumos proverbul: "lenesul moare de drum lung, si prostul de grija altuia". clar energiile si gandurile negative au efect.

de acum, nu am sa mai povestesc in avans nimic din ceea ce mi se intampla....

doar m-am incarcat cu frumos, si energie pozitiva si ganduri insorite din excursie. nu are rost sa le irosesc in van.

da da, stiu, imi puteti spune ca toate se platesc intr-un fel sau altul... dar ma dor, chiar si pentru 10-15 minute, aceste rautati nefondate. nu am luat nimic de la nimeni... probabil sunt mai iubita de Dumnezeu. Nu stiu... chiar daca imi implinesc vise, muncesc pentru ele, mai mult sau mai putin, dar le construiesc etapa cu etapa, pic cu pic, scobitoare cu scobitoare.

cand am plecat in excursie, vineri seara, era cald... sambata am sunat acasa si ploua. am revenit marti, si inca ploua... miercuri a iesit soarele. se pare ca, si orasul a plans dupa mine... ha ha ha. asta chiar e o gluma proasta, dar imi place, asa ca nu o sterg.

un weekend cu spor in toate si voie buna si lecturi gramezi si bucurii si zambete din belsug.