Am reuşit să preiau supărările şi problemele altora... şi m-au dărâmat. Am ajuns rătăcită în spirala timpului.... acum mulţi, mulţi ani... când eram mică şi fragilă....
Nu am crezut că frustrările oamenilor mă pot întoarce atât de mult în hăul durerilor mele. Nu pot înţelege de ce viaţa e atât de dură cu mine adesea... Le îndur pe toate. Mi-am promis că accept totul: bun şi rău.
De două zile plâng... şi mă întreb de ce nu mă pot linişti... de ce nu apreciază ceea ce fac pentru ei... Nu pot mai mult, cu toate că mi-aş dori...
Mi-e dor de apreciere... de sinceritate... de o iubire adevărată..
Doamne fă o minune în viaţa mea....
Elevilor le-a fost dor de mine... după trei săptămâni de absenţă.... asta m-a făcut să înţeleg pentru a nu ştiu câta oară, că aceasta mi-e menirea. Poveştile personalizate - şi nu numai - ajung la sufletele oamenilor şi-i bucură. Plâng. De data asta, de bucurie..
