oboseala de peste an, dezamagirile, visele frante m-au epuizat. imi vine sa plang la fiecare pas, as dormi pana ce printul ar trezi-o pe Frumoasa Adormita.
ore tarzii. il ascult pe un pusti. il rog sa mearga la plansa sa-mi explice ceva.
"Cine doamna, eu?"
"nu, soacra-mea" raspund obosita de astfel de intrebari, fara logica si sens.
nu stiu unde se gandesc acesti copii, cum invata, ce se intampla cu ei, dar multi, pe zi ce trece mai multi sunt tot mai aerieni, pierduti de realitate.
la finalul orei, au venit sa ma intrebe daca am soacra. :))
"doamna, sunteti atat de tanara, cum sa aveti soacra?!" spuneau fetele.
cu ultimele puteri, am zambit. un zambet sters, in mana dreapta avand prosopul numit TRISTETE!
nu ma mai recunosc eu, nu ma mai recunosc ei.
ore tarzii. il ascult pe un pusti. il rog sa mearga la plansa sa-mi explice ceva.
"Cine doamna, eu?"
"nu, soacra-mea" raspund obosita de astfel de intrebari, fara logica si sens.
nu stiu unde se gandesc acesti copii, cum invata, ce se intampla cu ei, dar multi, pe zi ce trece mai multi sunt tot mai aerieni, pierduti de realitate.
la finalul orei, au venit sa ma intrebe daca am soacra. :))
"doamna, sunteti atat de tanara, cum sa aveti soacra?!" spuneau fetele.
cu ultimele puteri, am zambit. un zambet sters, in mana dreapta avand prosopul numit TRISTETE!
nu ma mai recunosc eu, nu ma mai recunosc ei.
