Citisem despre aparitia jurnalului, pe blogul lui Cosmin Alexandru. Am dorit sa-l cumpar. Cand un coleg mi-a marturisit ca l-a lecturat cu sufletul la gura si a plans, am zis ca nu poate fi adevarat.
Intr-o zi de joi, mi-am spus: "Gata. Azi ajung la targul de carte si cumpar Jurnalul". Zis si facut. [Acum regret. Caci sambata era lansarea la standul Humanitas si poate obtineam si autograf. Va trebui sa mai cresc, sa merg la teatru la piesa "Ma tot duc" pe care doream sa o vad si nu am gasit bilete -dar nu ma las asa cu una cu doua- si poate atunci voi merita un autograf de la un actor si un OM special].
Caldura imi taia respiratia. Strabateam timpul si spatiul sa ajung la Romexpo, taram de carte, taram de expozitie. Imi vizitez prietena la Corint - frumos stand au intotdeuna - si plec nerabdatoare in cautarea cartii. Inima o simt in gat, nu mai am rabdare. Parca ar fi o carte rara. Ajung la Humanitas. Vad raftul pe care e expusa cartea. Insfac cu dorinta si ardoare jurnalul. Mi-as dori aripi sa zbor pana acasa, sa incep lectura.
Un jurnal plin de viata, de sensibilitate, de tristete, de despartiri de oameni dragi, de dor de ei. Cred ca Oana este un om norocos... a intalnit oameni de valoare in viata sa. Este protejata de acolo, de sus, de parintii minunati, care au trait si au murit frumos.
Ii scriu si ca prin minune, primesc raspuns:
"Draga mea Claudia,
Eu multumesc!
Sa te Bucure Viata!
Cu tot dragul, Oana Pellea"
Eu multumesc!
Sa te Bucure Viata!
Cu tot dragul, Oana Pellea"
Ce poate fi mai frumos?!
