vineri, martie 19

Am împărţit zâmbete

Metrou, călătorie nu prea plăcută, gândurile hai-hui. Privirea îmi cade întâmplător pe pieptul unui călător.
- Dar mă sorbiţi din ochi, nu glumă, spuse o voce dură, dar plăcută.
- Îmi cer scuze, ce-aţi spus?
- Mă priviţi atent de când m-am aşezat. De fapt, vă uitaţi spre pieptul meu.
- Ah, doar am ales un punct de reper, gândurile şi privirile sunt departe.
- Măcar, puteţi vedea ceva în sufletul meu?
- Hmmm... văd că aveţi o inimă mare, care bate pentru trei. Sunteţi căsătorit?
- Da, şi am o bijuterie de băiat.
- Să fiţi sănătoşi şi fericiţi, răspund zâmbind.
- Aveţi un zâmbet irezistibil, admirativ.
- Vi-l dăruiesc domnule!
Fără a sta pe gânduri, îmi prind colţurile gurii, şi decupez zâmbetul cum ai desface un scoth, apoi îl aplic pe chipul bărbatului. Inevitabil, domnul zâmbeşte, colţurile gurii ridicându-se vesele.
- Vă stă bine. Să-l folosiţi permanent. Nu are termen de valabilitate.
- Mulţumesc.
- Eu vă mulţumesc. Demult îmi doream să împart zâmbete pe chip şi bucurii la plic. Pe lângă asta, este un domn căruia i-am promis că voi scrie ceva vesel pentru domnia sa. Vă rog să-mi permiteţi să fac publică această întâmplare.
- Cu mare drag, fată zâmbitoare! Zi cu fericire la orice pas!

Poveşti cu prinţese

Ea, o fată simpatică, nu ştiu ce are – probabil zâmbetul şi ochii mari de căprioară – dar atrage priviri. S-a născut din oameni simpli, dar cu suflet enorm, într-un cartier de cartier, Rahova este numele lui. De aici, s-au ridicat oameni care au ajuns departe (mai nou, a aflat că şi Amalia a dnului Năstase Ilie tot de aici a fost salvată cu limuzina).
Privind în jur, chiar în ograda ei, ştie că nu mai există familii aşa ca în poveşti cu rude multe şi săritoare la nevoie. Cu toate acestea, Ea se încăpăţânează – n-am văzut de când sunt atâta căpoşenie la o fată - să creadă că va avea o familie de poveste. Încă mai crede în transformarea Cenuşăresei în prinţesă. Ştie că i se vor întâmpla lucruri frumoase, şi ştie că le va împărţi cu cei dragi sufletului ei.
E convinsă că, într-o lume din ce în mai mizerabilă, există acolo, undeva, ascuns într-un colt, un prinţ care se gândeşte la ea şi îşi va face curaj şi o va căuta. Nu vrea palate, ci doar o casă luminoasă şi copii mulţi în jurul ei, şi poveşti la gura sobei, spuse pe un ton vesel de către prinţ. Pruncii să adoarmă fascinaţi, iar Ea şi Prinţul să se iubească până la adânci bătrâneţi.