Pantofi cu toc

Pantofii cu toc. Atât de sexy, dar atât de periculoşi.

Câte dintre noi nu am mers, pe furiş, cu pantofii mamei? Îmi aminetsc şi acum. cu drag, discursul mamei: "Nu înţelegi că nu ai voie să mergi cu tocuri până nu ţi se formează piciorul?! Tocurile deformează muşchii gambei."

Am ascultat şi a fost de bine... am picioare frumoase. Ha ha ha. Glumesc. Numai eu ştiu de câte ori am furat pantofii mamei, cu flec metalic şi bocăneam prin curte.

Dar, nu la asta voiam să mă refer. Am o prietenă accidentată la scările de la metrou din cauza tocurilor. Astăzi, aşteptând o prietenă comună la metrou, am văzut o femeie foarte frumoasă şi cochetă, cu super tocuri, cum s-a prăbuşit pe scări.

Dragi doamne şi domnişoare, vă rog din suflet aveţi grijă. Folosiţi scările rulante la metrou. Sunt renovate, se renovează şi în alte zone.

Vă rog fiţi precaute. Sănătatea este preţioasă! Nu alergaţi când sunteţi pe tocuri. Nu le imitaţi pe doamnele din "Sex and the city".

Fiţi cochete, dar cu mare băgare de seamă!

În oglindă

"Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă în ţară?"... poveşti. Nu vă speriaţi. Nu sunt eu cea mai frumoasă, dar am învăţat ca frumuseţea nu e cea de la exterior. Aceasta e trecatoare.

Adesea sau până nu demult, oglinda îmi inspira teamă. Nu o priveam. Ea căuta să mă atragă de partea ei. Dar nu, nu puteam să-i fiu aproape.

-Ai ochi minunaţi, îmi spuse într-o zi, oglinda de la baie, în timp ce mă spălam.

-Mulţumesc, răspund, dar nu o privesc. Îmi ascund faţa în prosop.

-De ce nu mă laşi să mă bucur şi eu de ei?

-Bine, te las. Îmi adun forţa de a o privi. O fac pe furiş, cu coada ochiului.

-Eşti minunată. Ochii, sunt oglida sufletului. Tu ai un suflet bun, prea bun, pot spune. Eşti extrem de sensibilă. Trebuie să-ţi faci un scut împotriva răutăţilor oamenilor. Sunt mulţi oameni răi. Să nu te laşi afectată de ei. Înţelege că nu poţi ajuta pe toată lumea, cum de altfel, nu poţi fi pe placul tuturor. Mulţi oameni frustraţi te vor răni. Când te aştepţi mai puţin.

-Da, am învăţat asta. Ceea ce nu pot înţelege este de ce?

-Sunt prea slabi. Nu pot oferi ajutor. Nu pot oferi zâmbete sincere, obosesc prea devreme, spuse oglinda. Adesea, să priveşti în sufletul tău. Acolo se ascunde frumuseţea. Tu poţi percepe altfel lucrurile. Ai o altă scală de valori.

-Îmi doresc să fiu indiferentă la răutăţi. Să nu-mi afecteze încrederea în mine şi relaţionarea cu cei care au nevoie de sprijinul meu, chiar dacă este vorba doar de ascultare sau un zâmbet. Îmi doresc să fiu eu şi să fiu acceptată aşa cum sunt.

-Aşa va fi... aminteste-ţi: "Vreau să te văd pentru a-mi clăti ochii!"

Zâmbesc... e greu să fii TU, dar pe placul tuturor.

Cules de vie

Struguri. Albi si negri. Diferite soiuri. Nu stiu nici care sunt. Nu beau vin, dar imi place mustul.

Trebuie sa-mi ajut mama. Am zis: "Hai sa fac ceva practic, util, sa nu fac umbra pamantului degeaba. am un rost, nu mai pot lenevi la infinit."

A fost interesant. Strugurii miros imbietor. Parfumul lor ajung la nervul olfactiv. Devine asa iritat, incat stranut continuu. Aleg bob cu bob. Sa iasa vinul bun si curat. Totul se ridica la nivel de arta. {In perioada 9-13 septembrie in Castelul Buda, din Budapesta, s-a desfasurat Festivalul Vinului}.

Boabele albe, majoritare, se amesteca printre cele cele rosii - ananas, parca e soiul - sa le simta ca fac parte din fratie. FRATIA SOIURILOR. Se incurajeaza. Stiu ce le asteapta: trecutul prin storcator. Viata lor va lua sfarsit. Dar si cand vor gadila papilele gustative ce mandre vor fi. Asa ca: "Mult curaj suratelor, striga boabele!"

Astept cu nerabdare sa gust mustul.