Monologul Lui Dumnezeu

M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la seviciu... Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, Am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la munca, ti-Am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat , M-ai injurat. Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga! Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat... Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.

Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin timp din timpul tau. Iti urez o zi buna!

Al tau Tata, Dumnezeu.

Sunt romanca

Dupa ce am vizionat doua interviuri cu oameni ai culturii romanesti, pot spune, cu mandrie, ca sunt fericita sa fiu romanca.

De multe ori, am fost intrebata de ce nu plec in strainatate sa lucrez. Mi s-au tot descris laboratoarele din afara - am imaginatie destul de bogata pentru a le vizualiza - dar, n-am fost tentata. In primul rand iubesc familia, prietenii. Sunt o fire sociabila (am fost plecata la conferinta in strainatate si mi-am facut prieteni) dar, imi plac oamenii de aici, care ma cunosc cu bune si cu rele, prieteni care imi ofera umarul sa plang sau imi cer sa le povestesc ceva, in stilul meu haios. Zambesc, si-mi amintesc ca era o vorba: "Mai bine in satul meu fruntas, decat la oras, codas". Asa si eu. Mai bine spal vase aici, daca e nevoie. De ce sa bat atata drum?

De la ce am pornit de fapt... ma gandeam ca avem atatia oameni capabili, genialitati in tara asta, care au indurat viata aici, in Romania, desi puteau castiga foarte bine in alta tara.

Am urmarit un interviu cu Lamia Beligan, fiica actorului Radu Beligan ( o somitate a teatrului). Facea reclama la piesa de teatru de la Teatrul National Bucuresti - "Sinucigasul" cu Dan Puric, Lamia Beligan (o distributie numeroasa). [Sper sa ajung sa o vad pana la sfarsitul stagiunii]. Apoi, discuta foarte frumos, despre tatal sau, care sustine conferinte despre viata si arta teatrului. Spunea ca, a fost uimita sa vada atatia tineri prezenti, care au plecat cu lacrimi in ochi. [Am primit newsletter de la TNB si am pregetat sa imi rezerv bilet]. Sper sa gasesc cartea "Notele unui insomniac" a lui Radu Beligan, de fapt jurnalul sau, scris de mana, reeditat. Lamia povestea cu efervescenta despre atractia oamenilor catre lumea teatrului. Sunt spectacole care se joaca cu casa inchisa (confirm asta; de exemplu piesa teatrala "Egoistul" se joaca demult cu casa inchisa).

Un al doilea interviu, a fost cel realizat de Emil Hurezeanu cu dnul Ioan Holender (roman din Timisoara, plecat de 50 de ani din Romania), directorul Festivalului George Enescu si conducatorul Operei din Viena. Nu ii e rusine cu faptul ca e roman. Din contra, povestea cu atata patos despre educatia primita aici, in acel colt intercultural al tarii noastre, orasul Timisoara, care, pentru el, reprezinta de fapt o "TARA". Spunea ca ar trebui sa fim mandri, ca suntem una dintre putinele tari din Europa care organizeaza un astfel de festival de muzica clasica.

Avem o tara frumoasa! Cu istorie, geografie, traditie, patrimoniu cultural bine definit.

Haideti sa o punem in valoare. Sa facem tot ce putem -noi, astia mici- pentru a o pastra frumoasa sau chiar sa prospere!

"Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creste!"