lectura si ceai si clatite

am fost la o dupa amiaza de lectura, organizata de o prietena. am fost "obligata" astfel, sa stau si sa citesc - si stiti cum e? ca si cu mancatul; cand il vezi pe altul, ti se face si tie pofta -. am baut un super ceai... plus ca, mereu cand ajung la acesti oameni - Liliana si Alexandru, sotie si sot (si religios curand) -, ma incarc cu energie si dorinta de a face o multime de lucruri frumoase, de a darui mai mult, de a iubi mai mult. ei, se inteleg din priviri. nu tipa, nu ridica tonul unul la altul. se completeaza reciproc. el o divinizeaza pe ea, ii face toate poftele. acolo am traitc cele mai frumoase, vesele si de neuitat petreceri. atat de originale... cu jocuri, filme, floricele, clatite, fructe... mereu mancare sanatoasa. ea, este o femeie frumoasa si cocheta, mereu aranjata, tot timpul intr-un mod original. sunt oameni de la care ai ce invata: sa zambesti si sa crezi ca totul are rezolvare.
venind spre casa, am realizat ca e necesar sa fac ceva eforturi pentru a-mi implini cateva vise in aceasta vara. nu stiu de ce, toti imi cer sa lucrez gratis. am o bafta... pe timpul meu, mai bine stau si citesc sau dorm... caci, am zilele deja ocupate pentru vacanta. imi doresc sa fac multe, dar sa fie cu noroc si cu voie buna, cu rasete si liniste sufleteasca. promit sa impart bucuria cu cei dragi, care ma incurajeaza si ma sustin in nebunia mea.
stiu... uneori obosesc si disper in adevaratul sens al cuvantului. atunci, ma '"rasfat" obraznic cu cine imi permite. degeaba - degeaba (era un cantec!) imi cer scuze apoi... sunt constienta ca nervii au fost inervati - ha ha ha - impulsul nervos condus si firele de par albite. sper sa-mi iau revansa cu drag si mangaieri si zambete si reusite impartite frateste cu cel care ma suporta.
imi doresc sa fac numai fapte bune... dar nu imi ies mereu! ma simt uneori ca Mutulica din Alba ca Zapada. :))

citate din ultima carte finalizata

"Crestetul ghetarului" - de Constanta Buzea
un jurnal impresionant. poeta, de o sensibilitate si bunatate de nedescris, o mama iubitoare si omniprezenta, care indura chinul unei casnicii doar pentru copii.
"ioana e tunsa scurt, blond-cenusiu, andrei are breton, saten. amandoi dorm frumos. cresc in somn. li se rotunjeste capul. au gene lungi, gura rosie, piele stralucitoare si moale. ndrei e ca un desen in penita. ioana e un fruct bine mirositor. le place sa-i iubim, sa se veseleasca, sa glumeasca. andrei are umor, ioana mai putin." - mereu isi descrie copiii atat de frumos, este o mama grijulie si iubitoare (a plecat singura la maternitate cand l-a nascut pe andrei, pentru a nu-l deranja din somn pe Adrian Paunescu).
"amintirile nu au de-a face cu trecutul nostru, cu timpul, cu locul. amintirile suntem noi. n-am sa ma decid usor si nici definitiv ce sunt amintirile, acte de avaritie sau acte de generozotate. sunt chinul si binecuvantarea, memorie palida si memorie in flacari, film contradictoriu, mereu rulat, reluat, refacut, bucuria si groaza de a inmarmuri si de a te topi in trecut... "
"luna fixeaza masti axelor
ce ies usori si verzi din rand.
ei, pe lumina si pe sunet,
degetul lor sfiosi punand..."