Amintiri de la "Incubatorul de condeie"

În pas cu vara

Plutesc spre împlinirea viselor... 

Mă simt încorsetată şi uneori mă opresc, acuzând dureri. 

Sunt porţiuni de drum în care sunt însoţită de oameni.... sunt porţiuni pe care le străbat singură, cu Tine, Doamne. Mi-e bine. Şi mă faci să zâmbesc... şi mă linişteşti. Îmi spui mereu că oamenii buni suferă, precum a suferit însuşi Fiul Tău, Hristos. În clipa aceea realizez cât sunt de norocoasă... Te rog din suflet să ierţi oamenii ce-mi vor răul. Probabil au alunecat puţin pe panta invidiei.... 

Citesc şi mă recreez...

Mă aşteaptă o perioadă aglomerată... cu muncă şi multă  armonie....

Timpul şi viaţa îmi oferă bomboane.... acum le simt de departe... şi ştiu să mă bucur de fiecare culoare în parte.

Scriu diverse pentru a mă relaxa.... :)

O umbră

Noaptea se sfârşeşte.
Arunc mantia de stele arse în ritm de cha cha,
şi caut o cracă liberă
să citesc o carte.
Am nevoie de un răspuns pentru băiatul de la anticariat.
Într-o bună zi am să renunţ la cafea
fiindcă totul în jurul meu e fluid.
Am vrut să te sun
Dar simţeam nervozitatea ta
Ca un furuncul copt la lumina lupei.
Intuitiile mele se colorează în indigo,
Perechea de ochi căprui mă va chema la Paris.
O umbră fericită se strecoară sub praf....
E chiar Abel.