duminică, aprilie 15

Stres și decizii

Vreau și nu vreau să mă plâng!
Vreau să povestesc despre asta pentru a mă elibera, pentru a alunga greul din sufletul meu.
Nu vreau să mă plâng pentru că știu că toate au un rost, că nimic nu este întâmplător și că se vor rezolva toate.
Îmi e atât de greu să mă lupt cu tot ce mi se întâmplă! Am nevoie măcar de susținere, de încurajare, de un strop de noroc și de avânt!
Nu știu ce a fost în capul meu și cum s-au întâmplat de am acceptat să reziliez contractul pentru site (care cică nu era conform cu standardele iar eu plăteam luanr 25 euro) și acum trebuie să o iau de la capăt, alți bani, altă distracție, cu aceeași nepricepere ( că doar de asta am acceptat să plătesc o firmă care să se ocupe!) și lipsă de timp. 
Eu am nevoie de timp pentru a petrece cu micuții, pentru a-mi duce la îndeplinire sarcinile de la școală și pentru  A SCRIE. Scrisul a decăzut mult pentru mine. Nu mai am timp și nici energie. Nu mai spun de emoțiile pe care le simt cu fiecare predare a unei povești/cărți personalizate. Încă mai am încredere nebună în oameni. Nu le cer bani înainte. Apoi, când sumele ating valori mari, stau cu sufletul la gură dacă îmi voi recupera banii sau nu. Poate aș accepta să pierd, dar când venitul meu este singurul din casă, când  gemenii depind de mine, nu pot risca. Și cam așa stresul și deciziile îmi macină nervii, îmi cresc tensiunea și mă obosesc! 
Sper ca Bunul Dumnezeu să mă audă și să mă ajute în continuare! 

AM REUȘIT!

Voiam de foarte mult timp să îi duc pe micuți la diferite activități destinate lor. De fiecare dată comoditatea, vremea (de parcă nu aveam mașină să ne deplasăm! dar așa este când mă las influențată de soțul extraordinar de comod și indiferent) sau oboseala mea. M-am înscris la un spectacol pentru copii. Amdecis să o iau pe Ana, deoarece Horia are de ceva vreme momente de încăpățânare feroce, ceea ce nu îmi place și îmi creează disconfort. Ana e calmă și ascultătoare. Am mers bineînțeles cu metroul. Nu merge foarte mult pe jos, decât când și dacă vrea. Spatele meu a fost supus unui efort considerabil. 
Dar faptul că a fost deschisă, curajoasă, îndrăzneață, m-a bucurat enorm. Vreau să fie puternici și descurcăreți. Vreau să fie independenți și sociabili. 
Am mers la un spectacol „Max și Mara, copiii care aduc somnul” ținut de o mămică, care se ocupă de ani buni cu asta, are studii psihologice și este foarte talentată. 
Ne-am înscris și pentru sâmbăta viitoare. Încerc să merg cu amândoi, dar să ne ducă soțul până acolo, să evit stresul cu drumul. 
Duminică minunată!

luni, aprilie 9

DUMINICA POVEȘTILOR

NU UITAȚI!
DUMINICA, LA ORELE 18, PRIMIȚI O POVESTE NOU-NOUȚĂ!

https://www.claudiagrozalazar.ro/blog-cu-povesti/


Site-ul vă oferă multe materiale, cărți în format pdf, idei de ateliere, zeci de povești pentru fiecare seară sau nevoie de o poveste despre emoții, prietenie, Paște, Crăciun, animale, încredere, curaj. 

Vă aștept feedback-ul și comenzile!

PAȘTE FERICIT!

Lumina Sfântă să ne curețe sufletele și mintea de răutate, să ne lumineze drumul vieții și să ne determine să facem fapte bune, de folos oamenilor!
Hristos a Înviat!
Nu știu de unde am găsit energie sâmbătă pentru a face curat în toată casa (mai puțin balconul), dar mi-a dat o stare de mulțumire, de victorie!
Ieri am mers la mama, la curte. Micuții s-au bucurat de aer și de joacă în compania verișoarei. Pe seară, am reușit să citesc câteva pagini din „Un bărbat pe nume Ove”, o poveste despre viața reală, cu reușite și necazuri. Zilele acestea am fost recunoscătoare pentru TOT ce am și am realizat cu ajutorul Bunului Dumnezeu pe care îl simt mereu aproape, dar am avut și momente în care am fost tristă și m-am gândit de ce ne-am înrăit, de ce ne-am îndepărtat unii de alții. Nu vreau să fie o laudă, dar eu am cumpărat mereu cărțile colegilor de breaslă și i-am promovat și le-am dat cărțile cadou în campania „CĂLĂTORIA CĂRȚILOR”. Oare de ce sunt invidiată? Oare de ce nu pot face același lucru pentru mine? Oare de ce? Fiecare are stilul său, drumul său, cititorii săi. Prețul cărților mele este scăzut pentru că mi-am promis ca ele să ajungă la toți copiii lumii. Pe site-ul meu am lăsat cărți pdf tocmai pentru a fi citite de cei care nu își permit, de învățători la clase, de părinți care nu au posibilitatea să cumpere zeci de cărți cartonate, cu ilustrații superbe. 
Apoi, am realizat că va fi bine! Nu am obținut nimic (dar absolut nimic!) fără efort, fără suferință, fără muncă asiduă. VA FI BINE! Știe El, Dumnezeu, ce este mai bine și mai de folos pentru fiecare. Eu mă țin pe drumul meu și mă străduiesc să fac lucruri bune și frumoase!
Nu îmi este ușor mereu! Dar îngerii îmi sunt aproape în fiecare clipă și mă luminează, mă încurajează! Încet încet voi ajunge DEPARTE! 
Doamne ajută și rugile să vă fie ascultate!

vineri, aprilie 6

Dureri

Uneori mă dor toate... 
De câteva zile mă doare teribil coloana. Micuții cer în brațe. Chiar și când suntem în casă, vor să privească pe fereastră și îmi cer să îi ridic. 
Mă doare sufletul că am vrut să aduc bucurie în sufletele copiilor cu o carte specială pentru Paște și nu a fost așa. Nu știu de ce?! Prețul este mai mult decât accesibil. Ce mai faci azi cu 10 lei? O carte rămâne. Cu siguranță o dată în suflet, apoi în bibliotecă. Am investit timp, am căutat grafician, apoi am rugat un om minunat să o tipărească. Poate unii cred că mă îmbogățesc dacă îmi cumpără cărțile. Nu este așa. Când am început să scriu, mi-am propus ca poveștile mele să ajungă la cât mai mulți copii. De aceea nu pun coperte cartonate care costă dublu, nu caut ilustratorii (nu că nu merită munca lor!) cei mai costisitori. Vreau să citească toți copiii! 
Am dăruit cărți! Dar acum am doi copii minunați cărora vreau să le ofer ce e bun și frumos. Nu pot oferi totul gratis! Am învățat că timpul, munca, ideile... sunt valoroase! Păstrez un echilibru în toate. 
Doare când mă zbat și rămân fără energie, cu o mare dezamăgire în suflet. Îmi șterg lacrimile, mulțumesc pentru TOT ce am și pornesc mai departe. Clipe frumoase există! Momente speciale vor sosi! Viața este frumoasă!
Doare îndepărtarea! Oare sunt chiar atât de rea? Oare ceilalți din jurul meu sunt chiar fără niciun cusur? Am momentele mele când greșesc cu gândul, cu fapta, cu vorba. Am minisecundele mele de invidie, apoi mă scutur și realizez că am tot ce îmi doresc: sănătatea celor dragi și rugi ascultate. Iertare celor ce am greșit! Nu a fost cu voie. Zilele mele sunt pline cu responsabilități (MARI!) și multă muncă. Nimeni nu mă crede și nici nu vreau să mă plâng. Îmi asum TOTUL.  Greșeli, decizii proaste. Absolut tot. Când nimeni nu vrea să mă ajute (aici mă refer la cei foarte apropiați care ar putea să preia măcar din treburi gospodărești), nu știu ce să faci mai întâi: să mă odihnesc, să mănânc, să scriu (ceea ce e foarte important! poveștile personalizate așteaptă, iar oamenii ar fi dezamăgiți),să citesc căci mintea îmi este goală, iar sufletul plânge de dor, să mă joc, să îmi promovez site-ul (care are nevoie de îmbunătățiri substanțiale, deoarece firma pe care o plăteam lunar a profitat de „absența” și nepriceperea mea și și-a bătut joc), să îmi promovez cărțile și jucăriile croșetate, să petrec mult timp cu micuții mei? 
Doare! Doare teribil răutatea și invidia!
Doamne ajută!
Sărbători Pascale cu liniște, dragoste și sănătate!

duminică, aprilie 1

Școala Altfel

Unele școli au avut săptămâna Școala Altfel în perioada 26-30 martie. Am fost invitată la patru ateliere, în școli diferite. Unul dintre ele a fost chiar la Giurgiu, unde au participat mai multe clase. A fost foarte frumos. Copiii de acolo scriu deja propriile povești și îmi face o deosebită plăcere să merg la ei. 
Îmi doresc ca proprii mei copii să citească foarte mult. Dau semne că sunt dornici de lecturi interesante!
„Întâmplările detectivului Curios” va urma cu alte povești mai complexe. Detectivul Curios crește o dată cu cititorii. 
Lecturi minunate vă doresc!

Cum să fii scriitoare de succes?!

Scriu cu mare drag! Îmi place să scriu și îmi doresc să devin cât mai bună pe acest segment al creației. Știu că pentru asta e nevoie de multă, enorm de multă lectură, iar eu nu știu cum să îmi mai împart timpul, ce să fac mai întâi. 
Ieri am avut plăcerea să ajung la o masă rotundă unde s-a discutat despre literatura pentru copii în prezența unei scriitoare americane de succes, MICHELLE CUEVAS, care are cărți traduse la editura Arthur. Am aflat (deși știam) că în alte țări, un scriitor doar asta face: SCRIE. Nu are alte joburi care să îi permită să supraviețuiască. Un alt aspect foarte important este existența agenților literari care se ocupă de promovare, organizare de evenimente, aranjarea cărților în librării, etc. Ceea ce înseamnă mare lucru. La noi, nu este așa! Eu mă pot declara norocoasă că lucrez în învățământ și am colege care mă cheamă să organizez ateliere cu cei mici. Off, copiii au nevoie de lectură, de înțelegere a textului, de multe exerciții creative! Dacă ar fi după mine, aș merge săptămânal la copii din localități limitrofe și aș lucra cu ei, le-aș dărui cărți. Poate într-o zi pot face mai mult pentru copiii lumii!
Dar să revin la întâlnirea de ieri. Au fost prezenți scriitori români importanți - Adina Popescu, Adina Rosetti, Laura Grundberg, Carmen Tiderle (poezie haioasă pentru copii), Lavinia Braniște, Livia Petrescu (sper să nu mă înșel) care a câștigat un concurs de manuscrise la Arthur, Șerban de la Animal X și prezentator la „Ai umor”, care a scris o carte despre Crăciun în 2013 pentru fiul său, atunci în vârstă de 3 ani și ilustratori ca Anca Smărăndache, Cristiana Rada, dar și bloggeri și oameni care se ocupă cu diverse evenimente de carte sau reviste pentru copii (Fabulafia, Ghidul Pozneț de Cultură). 
Adina Popescu  spunea că în România, scriitorii fac multe alte joburi pentru a avea din ce trăi. Tirajele la noi sunt destul de mici în comparație cu alte țări. Scrierile noastre nu sunt traduse în limbi internaționale. Multe dintre persoanele de acolo au fost la Târgul Internațional de carte pentru copii de la Bologna și povesteau că țări mici precum Estonia, Armenia aveau cărți traduse în engleză/franceză. Nu știm de ce noi nu suntem traduși. 
Michelle Cuevas este tradusă în 20 limbi. Scrie, scrie și texte pentru filme de animație. 
Poate succesul vine acolo unde totul este făcut cu calm și multă răbdare, atenție și concentrare? Clar este nevoie de relaxare și timp pentru scris. 
Mă uitam din afară la mine: eu când scriu am mii de alte gânduri care mă întrerup. Dacă scriu noaptea, e imposibil să nu se trezescă Ana și să ceară să o adorm, ceea ce mă scoate din priză și clar adorm, cu promisiunea făcută mie însămi că măvoi trezi în zori fermecători și voi scrie. Slabe șanse dat fiind oboseala acumulată. 
Șerban a adus în discuție faptul că editurile nu promovează cărțile așa cum se merită. Aceeași părere o am și eu, care am ceva experiență cu edituri diferite. Nu vor cred! Nu își dau interesul. Spun cu nonșalanță: „Nu se vând!”, iar tu te simți neputincios, îți creezi un complex al scrierii de proastă calitate. Dar la început ce i-a atras la povestea ta pe care au publicat-o? În fine, eu mi-am cumpărat multe exemplare din cărțile mele și le-am vândut. Cereri au fost! Știu că se poate! Important este să vrei.
Mă gândesc cât de mult m-ar ajuta un interviu într-o revistă pentru părinți! Să povestesc despre cărțile mele, despre site-ul care a devenit magazine online, legal, numit CĂLĂTORIA CĂRȚILOR SRL, www.claudiagrozalazar.ro și despre proiectul poveștilor personalizate. 
Nu vreau să cerșesc atenție! Când mă va descoperi cineva, atunci va fi bine! Nu mai grăbesc lucrurile! 
Doresc să scriu, să scriu frumos, atractiv și mai doresc să dispară doză de invidie a oamenilor care cred că mă îmbogățesc dacăîmi cumpără o carte. :) Nu! Tot cu rate trăiescși eu!