Om de lut

"Om de lut cum ai putut, sa-mi distrugi unul din cei mai buni oameni de pe Pamant? Este unul din oamenii care fac lumea mai frumoasa. Inclusiv pe a ta. Uita-te in urma, calm, la rece si extrem de sincer, si vezi cat a facut pentru tine. Neconditionat. Nu ti-a cerut nimic. Ii esti dator pentru multe clipe frumoase.

Ce-a fost in mintea ta cand i-ai spus ca nu poti simti nimic? Nu ti-am daruit suflet? Simtire?

Offf...om de lut...cum ai putut?

Iertare ti-ai cerut pentru ce-ai facut?

Om de lut...cum de-ai putut sa zdrobesti, asa cu sange rece, un astfel de suflet?

Un altul asemenea nu-ti voi mai da.

Atat as vrea: sa pretuiesti...ce ai avut...si ai pierdut...si n-ai sa mai gasesti."

Perfuzia

"Chiar atunci cand este dorita, o despartire descumpaneste omul. I se pare ca i s-a dus echilibrul: ca si cand i s-ar fi amputat o mana, un picior, sau i s-ar fi scos un ochi".

Incerc sa ma motivez ca am pentru ce trai...ca sunt atatia oameni singuri...mult mai singuri decat mine...sunt oameni casatoriti care sunt singuri, care nu pot avea copii. Acolo drame.
Stiu ca nu sunt bine...Incerc sa ascund asta, dar se vede. Cand sesizez suferinta din ochii mamei, vazandu-ma zacand...imi pare rau. Ma ridic si zambesc. Dar genunchii imi tremura. Cand ma suna o buna prietena sa ma intrebe daca sunt acasa sau la spital, constientizez cat sunt de rau. Cand sora mea imi spune cu ingrijorare: "Ai slabit foarte mult" deja ma sperii.
As avea nevoie de o perfuzie. As cere, daca se poate, una cu indiferenta, incredere in sine, optimism, siguranta, dragoste si voie buna.

"Vous l'avez voulu..." ("Tu ai vrut-o"- Moliere, "Georges Dandin)