Activități cu gemenii

Încerc să recuperez timp. 

Citim povești. 

Cântăm. Ana este mare cântăreață și o ador. Mă face să râd oricât aș fi de tristă. 

Horia face întreceri cu mașinuțe.

Am luat de curând carioci Dot at Dot, care vin la pachet cu fișe de lucru. I-a ținut preocupați ore în șir. Bine, eu vreau să fie perfecți, să nu greșească, deh, mamă profesor. Dar știu cât este de important să le ofer încredere în ei, și să le accept ritmul de învățare. 

Mâine avem un atelier cu povești. 

Sper să ajungem în fiecare zi undeva. Să las totul deoparte și să mă ocup de ei.

Îmi place atât de mult când stau la mine în brațe, când îmi oferă pupici și îmbrățișări, zâmbete și povești. 

Îmi doresc să îi duc în natură! Peste tot! Munte, mare, țară (deși nu avem, dar căutăm!). 

Dar când banii gândiți pentru ei „dispar” din pușculiță... e greu să mai fac alții peste noapte. 

Sper să mă adun și să găsesc oportunități pentru copiii mei. Poate ateliere gratuite! Sau ceva promoții! Sau jocuri cadou despre care să scriu pe site! Nu știu, orice îmi poate aduce ajutor pentru educația copiilor mei. 

Vacanță

Au trecut rapid două săptămâni din vacanță și nu am reușit să îmi duc copiii nici în Orășelul Copiilor. Mă simt atât de vinovată! Vinovată pentru alegerile mele greșite, pentru că nu știu ce să cer și ce să aleg! 

Mă simt tristă și neînțeleasă!

Oare voi reuși vreodată să am viața liniștită și armonioasă pe care mi-am dorit-o mereu?

Nu am reușit să finalizez o carte. Nu am reușit să lucrez pentru proiectele semnate!

Până unde voi alerga nebună pentru a supraviețui decent? Pentru a oferi copiilor mei tot ceea ce merită? 

Prea multe și totuși nemulțumită

A fost o perioadă foarte aglomerată. Final de an școlar cu reușite personale și anume titularizare. Am avut multe povești personalizate de scris, ceea ce mă bucură și mă motivează să fiu mai bună, mai creativă, mai inspirată.

Dar în ultima săptămână au urmat probleme și multe vești proaste. Mașina lovită noaptea în parcare. Nu dormeam, dar șoferul și-a stins farurile și nu am văzut numărul. Nu se poate repara pe asigurare, căci nu avem Casco. 

Asta este! Slavă Domnului că suntem sănătoși! 

Însă, când ești singura care aduce bani în casă, stai noaptea și scrii pentru un ban în plus (și nu iau chiar haina după om pentru o poveste personalizată!) și aceștia zboară imediat fie pe o factură neachitată la timp, fie pe lapte praf, fie pe scutece, mă doare teribil. Apar frustări despre lipsa vacanțelor, lipsa susținerii și a ajutorului, apar nervii și lacrimile, apoi, inevitabil crize biliare.

Îmi doresc să fac multe, de parcă lumea se învertește în jurul meu. Normal că timpul nu îmi permite și mă fac de râs! Nu ajung să predau cărțile, materialele la timp, să înregistrez videoclipuri.  Da! Frustrant! Trist! Obositor! 

Uitându-mă în urmă am realizat multe, prea multe pentru una singură, cu doi copii! 

Ce îmi doresc acum, sincer, este o vacanță adevărată undeva la munte, cu micuții mei iubiți și care merită o vacanță adevărată pentru că au fost defavoriți de multe ori  pentru programul meu aglomerat și au stat zile întregi în casă. Îmi doresc să citim muuuult, iar la prânz, când ei dorm eu să scriu primul roman pentru adolescenți. 

Nu știu dacă se va concretiza. Uneori, când ești singură în doi este mai greu decât atunci când ești singură -  singură. Plus că se adună banii care îi consumă al doilea. 

Dar alegerile sunt alegeri și trebuie să plătești pentru tot.

Sunt epuizată și am nevoie de o doză de noroc și de Doamne ajută-mă!